Cu ocazia apariției cărții domnului Gabi Stamate, mama mea, Elena Buică, care i-a fost bună prietenă, a scris câteva rânduri. (Andaluza NAGY)

***

Un gând pios pentru un prieten

E greu să vorbești despre Gabi Stamate – era un om complex şi nu de puţine ori controversat. În general e greu de pătruns taină sau miracolul fiinţei omeneşti, cu atât mai greu să pătrunzi în adâncul fiinţei lui. Cu toate astea au fost şi prieteni care i-au fost foarte apropiaţi, l-au iubit şi l-au apreciat, unii chiar fără rezerve. În ultimii 20 de ani şi am publicat multe cărţi şi articole în reviste literare. Deşi, am cu totul alt stil de a scrie decât Gabi, din dragoste şi respect pentru el, încerc să scriu aici după modelul lui: să punctez doar esenţialul. Acestea sunt câteva însemnări pe care le-am făcut citindu-i cartea: În însemnările lui sunt, atâtea abisuri, coșmaruri, ruinări sufletești.

Nu rareori dă o raită prin zona abisală a sinelui sau, sau în penumbra dintre subconştient şi conştiinţă, o zonă vagă în care lumina cu întunericul se întrepătrund. L-am mai auzit spunând acestea despre igiena sufletească: „Mă suspectez de lașitate. Nu-mi mai place nimic, în jurul meu şi în mine. Nu mă mai regăsesc în nimic din ce-am făcut până acum. Mă împiedic în propriile mele gânduri. Bălmăjeală şi divagaţii sterile. Sumă de alegeri proaste. Scăldare în ape tulburi. Timpi morţi. Viața mea, o succesiune de greșeli. Truda ultimilor ani, un eşec. Mă privesc din exterior, cu ochii minții, și mă întreb unde mi-e locul. Clipă de clipă, îmi pun sub semnul întrebării toate planurile”.

Lumea ar fi un loc mai bun dacă toţi ne-am face din când în când astfel de introspecţii. Oscila frecvent intre virtute şi păcat, dar a avut şi câteva coordonate ale vieţii, adevărate bijuterii ale sufletului de la care nu făcea abateri. Însemnări caustice, diversitate emoțională, imagini vizibile prin pâcla cețoasă a vremii, cu irizări sublime pătrunse prin vitraliile cupolei cerești concepute ca principii cosmice. Candoarea liricii autorului, emoțiile sale romantice sunt așezate în umbra întunecoasă a groazei la care este supusă existența umană.

Autorul este necruțător cu, spiritul primar agresiv. Întreaga lume bună pare a fi obosită. Gabi atacă frontal măreția obținută prin bogăție materială, devenită de prisos în fața naufragiului vieții. Punctul forte al autorului: avea darul de a lărgi câmpul conștiinței umane spre trezirea spirituală; era dedicat artei de a trăi în lumea spiritului, Gabi construia un mod aparte de a percepe lumea. Avea infuzie de noi energii. Cuvintele lui aveau forţă, respirau viaţa, erau vii. „Nu te apuci să scrii dacă nu ai gustul deșertăciunii.”

Discuţiile cu Gabi erau foarte plăcute, se încântau cu stoluri de cuvinte înaripate, adesea surprinzătoare cu bogatul sau eșafodaj ideatic. Nu renunţa la ceea ce credea că face ca viața să merite să fie trăită. Era mereu într-o luptă cu sine pentru a nu lăsa să se strecoare nonvaloarea.

Gabi a avut dintotdeauna cultul valorilor stabile, verificate de timp, dar i-a plăcut să privească şi înainte, să desluşească direcţiile spre care se îndreaptă omenirea şi să întrezărească perspectiva valorilor. I-a plăcut să trăiască în tabla de valori cărora le-a dat o haină mai nouă, o culoare mai proaspătă, un aer mai oxigenat, sau unele chiar create de el. Deseori, cel puţin în tinereţe când l-am cunoscut eu, se implica în situaţii care îl puteau marca pe viaţă (cum a fost participarea la revoluţie în 1989).

Gabi era mereu în căutarea răspunsurilor problemelor ce i le aducea viaţa în cale. Lua totul în serios, şi încerca să deznoade nodurile, să desfacă puzzle-urile. A bătut un vânt neprielnic pentru viaţa lui. Şi l-am pierdut, dar nu şi amintirea care va dăinui cât existam şi noi, până bate vântul şi ne ia şi pe noi…

––––––

Andaluza NAGY

& Elena BUICĂ

Pickering, Toronto, Canada

4 martie 2021

by

Referinţă Bibliografică

Andaluza NAGY ELENA BUICĂ: GABI STAMATE – CRUD/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 19 martie 2021