ZÂMBETUL SĂ MĂ INUNDE…
#AnnaNoraRotaru – autor
S-a crăpat de zi și-aud tic-tacul vechiului ceasornic,
Bate ritmic, sacadat, timpul măsurând fără încetare…
Mă gândesc: ce-aș putea să fac întâi, să fie spornic?
Mai am atâtea de-mplinit… am suflet treaz și dornic
Să afle cât mai multe, prin aprigă și-nsetată căutare,
Aducând un zâmbet de-ncântare…
N-a rămas timp de pierdut prin mâlul de melancolie,
Ce vrea-ncet să mă înghită, în mrejele-i înșelătoare…
Desculță chiar s-alerg simțind în tălpi pulsul din glie,
Ca liber mustang, din hamuri scăpătat, din herghelie,
Ce smulge zăbala robiei înălțându-se-n două picioare,
Fără teamă de Gaia răpitoare…
Care-ncotro am să fug și eu, de-a lungul și de-a latul,
Să prind zvâcnetul zorilor, ce prind-abia să se-nfiripe…
Că pe drumurile-ntunecoase, ostenit-am cu umblatul,
Vreau Lumina să mă scalde, până ar coborî-nseratul,
Că ce-i viața asta? Un șirag cu-nnodate clipe de clipe
Până să se rupă și să-mi se risipe…
M-au prins nopți cenușii și pline de neliniști în captură
Legându-mă mai strâns de stâlpu-amăgirilor profunde…
Mi-au năpădit în minte coșmaruri și grijile, ca o tortură,
Vreo rază netrecând să lumineze-a mea tristă făptură,
Dar, nici acum n-ar fi târziu, ca de pe buze muribunde,
Ștergând zgura, zâmbetul să mă inunde…
_________________ NORA _______________
versuri din vol. __ „ Dincolo de magia cuvintelor ” ___


