Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ANIVERSĂRI » ANDREI STAN: ÎNCĂ UN ARTIST A PLECAT SĂ EXPUNĂ ÎN GALERIA ÎNGERILOR – DAN MATEESCU

ANDREI STAN: ÎNCĂ UN ARTIST A PLECAT SĂ EXPUNĂ ÎN GALERIA ÎNGERILOR – DAN MATEESCU

Din 9 iulie 2021, nu numai Tecuciul este în doliu. Orașul în care a trăit și pe care l-a slujit cum a știut mai bine.  Ci și Moineștiul, orașul în care s-a născut, a copilărit și a deprins uneltele muncii intelectuale. Dar și Lieștiul. Cum să nu, când această comună îi datorează mult. Prima treime din partea activă a vieții, când elanul tineresc este pătruns de înflăcărare creatoare și dăruire necondiționată, o parcurge în Liești, lăsând nemuritoare urme: de artist, de pedagog și de om.

Uneori, mărturisea acea satisfacție profesională, consecință firească a muncii de profesor și întărită de caracterul său doldora de generozitate și iubire față de copii. Îi râdea sufletul când elevii săi, de la cercul de arte plastice, fac progrese, că încep să simtă culoarea, că structurează elementele artistice într-o compoziție, că iau premii la diferite concursuri, că participă la expoziții județene ori naționale. Și deja trecea imediat la faza marilor proiecte cu acești copii  de țărani.

Alteori, se mâhnea pentru că nu este lăsat în pace de cei de la primărie (primar, secretar adjunct cu propaganda), care „mă obligă, că-i sarcină de partid, să fac și să scriu tot felul de lozinci și de rahaturi, în termene scurte; și-mi fură în felul ăsta timpul de lucru cu elevii. Uite-așa mă supăr, proiectele mele trebuie să le urc în pod pentru un timp, apoi îmi cer rezultate; de unde le mai vrei, tovarășe primar?”

Îi spuneam adeseori că viața își urmează cam repede cursul și trebuie să o încărcăm     într-un anume fel, fiecare cu rodul harului său. Tu trebuie să înfigi câte-o sculptură prin locurile care o cerșesc. Nu întoarce spatele timpului, mergi în pas și de mână cu el și-ai să vezi, „nu ți-a păre rău”, vorba lui Ion  Creangă. Mă privea înțelegător și-mi răspundea cu tonu-i grav: „ai dreptate, dar… e o mare piedică undeva.”

O parte din piedică era funcția de director al Casei Pionierilor și Șoimilor Patriei din Liești. „E ceva băgat pe gât și mă irită, nu-mi convine.” Însă, atât de mult s-a implicat în activitatea proprie și în cea de conducere încât numele său a estompat instituția. „Te duci la Mateescu!” circula îndemnul în rândul părinților pentru copiii cu aptitudini, indiferent dacă îi trimiteau la cercul de artă plastică, cel de aero-modele, de carting sau de croitorie. Și copiii îl iubeau pentru că simțeau dragostea pedagogului revărsată potop asupra lor.

Fiind o fire saturată de sensibilitate, a vibrat la orice fărâmă de frumusețe, la orișicare accent de suferință, la toate dinamizările forțate, la toate desfășurările expresivității în natura spontană și în natura umană. A cules impresiile, a făcut prelucrarea lor și nu s-a oprit. Artistul din el trecea la treapta următoare: esențializarea oricărui aspect, fapt, semn, linie din fibră sau cicatrice a unui lemn și ajungerea la concepte artistice pe care le-a materializat în lucrări proprii, cu un anume conținut de idei și cu o putere de transmitere a mesajului ori a sentimentelor pe care le-a trăit artistul pe tot timpul demersului său plastic. A găsit viața ca un joc de plinuri și goluri, de forme și volume. A încercat o geometrizare a lor care să realizeze armonia preferată de omul privitor. Și, mai ales, a indus apropiaților acea înțelepciune de a se apropia de lucrurile din jur, fie ele simple obiecte de utilitate gospodărească sau elemente de artă arhaică, de multe ori plasticitatea acestora scăpând ochiului neformat. Născut și crescut la munte și lângă calea ferată, a simțit fascinația pădurii și a drumului de fier. De aceea, și la Tecuci, atelierul și căsuța sunt tot într-un loc cu multă vegetație lemnoasă și lângă șinele căii ferate. De ce? Pentru că (propria mărturisire) „inepuizabilul mister al pădurii a trezit în mine un sentiment nestăpânit de a o interpreta într-un mod foarte variat. Atunci când ne oprim asupra sculpturii în lemn ne apare în minte pădurea, care justifică – din punct de vedere creator – lungile rătăciri prin ademenitoarele ei hățișuri. (…) Ca simbol al vieții, copacul poate fi considerat o legătură între pământul în care își înfige rădăcinile și bolta cerească pe care o atinge cu creștetul. Sculptura în lemn, opera de artă creată, prelungește viața copacului.”

Mai cu-o supărare, mai cu-o bucurie, mai cu-o șarjă de bancuri, a mers la țintă și a dăruit Lieștiului o lucrare statuară, „Statuia luptătorului dac”, așezată în fața instituției de al cărui destin s-a îngrijit 18 ani, un bust, „Anghel Saligny”, supraveghind intrarea în Biblioteca „Anghel Saligny” din Liești și trei lucrări în colecție particulară, „Maternitate”, „Scară” și „Răstignitul”. Dar cel mai mult a dăruit din energia sa, din bunătatea și din dragostea față de oameni, mai ales față de copii, cultivându-le acestora simțul artistic și cultul pentru frumos. Iar de ochiul său, de mâna sa, de sufletul său ne-am folosit și s-au folosit toți cei care doreau o așezare a unei expoziții ori a unui panou pentru pavoazare după exigențele profesionistului, sau o confirmare a realizărilor artistice ale unor copii sau colegi. A fost mereu lângă cel care i-a cerut ajutorul. Numai și numai grație curățeniei sale sufletești și a setei sale de frumusețe.

Prin sistemul său de cunoștințe și învățături, făcut public în mod discret în cadrul unor șuete prietenești, ca și prin unele dintre lucrările din ciclul „Scara”, Dan Mateescu  și-a prezentat concepția privind „semnificația purității și tăriei credinței, a treptelor urcate în drumul spre mântuire și îndumnezeire, a aspirației și setei omului de înălțare, de autodepășire, a eforturilor sale de a sparge barierele care limitează cunoașterea umană.” (Corneliu Stoica).

Apreciat pe timpul vieții de Valentin Ciucă, Dan Grigorescu, Cristina Angelescu, Traian Nicola, Corneliu Stoica, D. N. Zaharia, Marcel Mureșan, Ștefan Andronache,  Aurel Leon, Marin Mihalache, Mariana Tomozei Cocoș, Lucia Gologan și de mulți alții prin cronici favorabile asupra artei sale plastice, Dan Mateescu rămâne în conștiința iubitorilor de frumos din Liești ca un punct de reper în istoria locului și o valoare umană, icoană pentru generații și generații. Dar și a iubitorilor de frumos  din întreaga țară datorită expozițiilor personale organizate în Tecuci, Suceava, București, Galați, a expozițiilor colective din orașele Galați, Tecuci, Focșani, Bacău, Chișinău, București, precum și a aparițiilor în revistele „Flacăra”, „Ateneu”, „România Liberă”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Arta”, „Viața nouă”, „Flacăra Iașului”, „Observator T”, „Timpul” etc.

Fie ca scările cioplite în lemn eternității să-i ajute în a atinge raiul!

Înv. Stan M. ANDREI

Ing. dr. Mihaela Andrei

Facebooktwitterby feather