Eugen Serea
Marele Prag
Cum trece peste toate ca o apă…
Cu sânge cald și proaspăt se adapă
Și arde cărnuri duse ca prinoase,
Nu va cruța nici măduva din oase,
Topește și icoanele-n vitralii,
Împrăștie secundele mitralii,
E în extaz, dar e și în sevraje,
E și în lux, e și în ermitaje,
E miere în potirul cu absint,
E coasă lângă firul de argint,
Avea cândva statui, altare, temple,
Dar azi nu stă mai nimeni să contemple
Din focul vieții cum rămân tăciunii,
Deșertăciune a deșertă ciunii…
A năruit în praf idei, imperii,
Crucificând gulaguri prin Siberii,
E dincolo de reguli și statistici,
De necuprins în filosofi și mistici,
Pentru avuți-neliniște, teroare,
Pentru sărmani-liman, eliberare,
În germeni, asasină sulfamidă
Iar în mumii, efect de piramidă,
Supremă fericire pentru vierme
Visând Eden aici, sub epiderme,
Căci de aceeași soartă are parte
Analfabet sau scriitor de carte…
Purifică mizeria umană,
Dă corbilor la bună vreme hrană,
Zadarnic se ascunde în clepsidre
Ca păstrăvul în ochii unei vidre,
Grăbește pas mărunt de orologii
Să piardă trenul șchiopii și ologii,
Rânjește spaima broaștelor de stârci
Hamletian retoric unei hârci,
Doar fildeș lasă-n urmă elefanții,
E mai bătrână chiar decât trovanții,
Dar seceră ambiții și orgolii
Când scutură petalii de magnolii
Și face umbra crucii tot mai lungă
Trăgând lui Gauss clopotu-ntr-o dungă…
Neanunțată vine și n-o rog,
Călare pe-un schelet de inorog,
Dar tot mai des îmi lasă câte-un semn,
În strana mea din stânga, dintr-un lemn
Și mă întreb, cu groază sau cu drag:
Ce-i dincolo de Ultimul ei Prag?
( vol. Călărețul Ultimei Umbre)
by