Oprire sfântă
La Mihai Eminescu
Când îți întâlnesc statuia ori vreun bust,
Caut ca la un prieten, strig, opresc…
TU mă cercetezi, da-n ochii tăi citesc
Binecuvântarea pentru un arbust.
Sprijin gândul meu plăpând de-al tău „salcâm”,
„Sara”, când floarea, de-un alb fără egal,
Foșnește-n mine vers nalt dintr-un regal
Eminescian pe românesc tărâm.
Dezmierd soarta că mi te-a scos în cale
Dascăl. Cu lumina-i să mă cuminec,
Să fiu dârz pe coastă și să n-alunec,
Dar să fiu aproape candelei tale.
De câte ori voi trece pe-același drum,
Oprirea mi-i cruce și pururea fum.
Stan M. ANDREI
15 ianuarie 2024
Liești


