LA MULȚI ANI, DOMNULE EMINESCU!
Pentru că pe data de 15 ianuarie 2014 este Ziua Ta, în afară de acest portret (unul din multe altele ce ți le-am dedicat), eu reproduc aici două poeme care mi s-au publicat în numeroase reviste românești din țară ori din străinătate: EMINESCU (odă) și DETRACTORILOR LUI EMINESCU.
Împreună cu tot Neamul Românesc, mă descopăr înaintea umbrei tale cu străluciri de Luceafăr, recunoscându-te ca unul din Părinții spirituali ai poporului tău pentru care te-ai jertfit!
Cu adâncă recunoștință,
Cristian Petru Bălan:
EMINESCU
(odă)
Ai apărut din senin ca un meteor orbitor printre licurici
şi printre câteva flăcări curate, fierbinţi
ale geniului etniei noastre,
printre poeţi ce-au scris „o limbă ca un fagure de miere”…
Ai rămas de atunci deasupra tuturor
ca un „fulger lung încremenit”,
luminând cerul furtunos al existenţei valahe.
Ai devenit mai apoi Luceafăr
al suferinţelor neamului nostru peren,
strălucind peste toate literele de aur
şi peste toată istoria plaiurilor daco-romane,
„de la Nistru pân’ la Tisa…”
Şi, iată, ai ajuns
Univers al Poeziei eterne şi vii!
Orice-am cuvânta
şi orice-am scrie,
Orice-am cânta
şi orice-am plânge,
Prin Tine respirăm şi visăm!
Prin Tine plutim şi trăim noi aici,
toţi Românii!
De la Tine-am învăţat
„a turna în formă nouă
limba veche şi-nţeleaptă”,
Noi, moştenitorii de drept
ai „cuvântului ce exprimă adevărul”,
ai filelor de aur şi cristal ce le-ai lăsat în urmă.
Cu ele ne-ai îmbogăţit şi sufletul, şi Ţara,
căci suntem, prin Tine, mai bogaţi
decât toţi miliardarii pământului;
mai mari, mai puternici şi mai nemuritori ca oricând,
numindu-ne de-a pururi, cu mândrie,
nobilii Fii de Luceafăr
de pe Piciorul de plai mioritic,
Numindu-ne de-a pururi cu mândrie
Fiii tăi de lumină,
răspândiţi pe Gura cea Mare de Rai,
întinsă din Carpaţi şi pân’ la Marea cea Mare,
Părinte al nostru întru Nemurire,
M i h a i E m i n e s c u !
DETRACTORILOR LUI EMINESCU
MOTTO:
„Critici voi, cu flori deşerte
Care roade n-aţi adus…”
La voi cobor acuma, jivine literare,
Pigmei, mutanţi genetici şi avortoni schismatici!
Cum de-ndrăzniţi voi, oare, prin scremete vulgare,
Prin zvâcnet de copite şi crize de zănatici,
Să ponegriţi Columna de aur sacrosantă
Care-a topit într-ânsa rostirea românească?
Cum de-aruncaţi noroiul de critică bufantă
Spre Geniul naţiunii, crezând c-o să-l mânjească,
Deşi ştiaţi că Geniul în veci de veci nu piere,
Deşi ştiaţi că ţara vă va privi cu ură?!
Detractori răi, bezmetici, cu limbi muiate-n fiere –
Nu pică Everestul d-orice râgâietură!
Au încercat şi alţii să-i cate pete-n soare,
Să stingă raza-laser a Sfântului Luceafăr,
Dar au sfârşit cu toţii în cloci mirositoare,
Precum şi voi sfârşi-veţi! Sunteţi vreunul teafăr?
Căci Eminescul nostru nu este fitecine,
Nu-i simplă chintesenţă, ci-un Univers de glorii!
Şi nu noi ni-l alesem, ci, simplu, El, pe Sine,
Ţâşni spre-Nalt, prin jertfe, prin aspre purgatorii…
Milenii de milenii se pregătise Terra
Şi Universu-n clocot spre a ni-l naşte nouă!
E-un dar al Providenţei, trimis exact în era
Când toţi aveam nevoie de vocea Lui cea nouă…
Cum Împăratul Soare resoarbe-un nor de aur
Din marea de amar a naţiunii noastre,
La fel fu Zeul-geniu care, ca Meşter faur,
Cu sete-l absorbise din lume şi din astre!
Şi s-a-ntrupat în codrii de-aramă-ai României,
Să-i distileze doine, să-mbrace ţara-n rime,
Să-nveţe dulce-amarul iubirii, pe vecie,
Să-i buciume durerea şi doru-n întregime…
El şi-a iubit poporul; i-a proslăvit istoria,
I-a dat o limbă nouă, i-a lăudat voivozii;
Ne-a pus la rang de cinste; ne-a dus în lume gloria…
Iar jertfa lui măreaţă i-o neagă-acum nerozii,
Casapii poeziei, călăii frumuseţii
Ce spurcă limba dulce cu zoi mirositoare!
O, blestemate javre şi inamici ai vieţii,
Care ieşind din cloace aţi prins a viermui,
Nu vi-i ruşine vouă, cocote bârfitoare,
Să ponegriţi pe Zeul rostirii noastre vii?
Căci El trăi-va veşnic, cât sunt români sub soare,
Pe când voi sunteţi… Ni-meni!
N-aţi fost –
Şi nu veţi fi !!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..