XIII
Cu semnul ei, forțând pe marii sfetnici,
A tot urcat subtil pe Sfântul Scaun
Și, mult plăcut, precum un mare claun,
A luat drept slugi fricoșii din biserici
Și a-nsemnat, pozând că-i veșnic faun,
Supușii Tăi, ce Te-au vândut, chiar clerici,
Creștini din est, apus și din Americi,
Atât de falși, ce-acum se plâng prin scheaun.
Se văd chiar azi atât de multe semne,
Dar prea puțini se-nchină cu sfială,
Mult temători de fapte ce-s nedemne,
În public loc, cu voce-ades teatrală.
Ei știu, vor fi și zile mari, solemne.
– ”Eu vin curând!”, le-ai zis fără-ndoială…
XIV
”Eu vin curând!”, le-ai zis fără-ndoială,
Iar cei rămași cu-adânca lor credință,
Smeriți, pioși, jurat-au prin silință
Să-Ți fie-n luptă oastea cea loială
Și s-or lupta cu-ntreaga lor voință,
Având cu sfinți și îngeri grea năvală;
Prezența ta Ta, fiind total vitală,
Lăsa-vei Fiara fără de putință!
Prin ”Moartea morții”, moartea cea din urmă,
Aduci o Lume nouă, fără soare,
Căci Slava Ta, ce zi și noapte curmă,
Lumină vie fi-va în splendoare,
Ne-nvață Cartea Sfântă, pentru turmă!
În ea vor fi Aleșii ce-or să zboare…
SFÂRȘIT
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..