COLECȚIA LIRIK

***1. MARIA RELLY NICULESCU (București) – CĂRTICICĂ PENTRU TONI (versuri, B5, 96 pagini, color)

            Fire blândă, iubitoare, mamă și bunică model, Maria Niculescu publică o carte dedicată în întregime nepoțelului său TONI. Pline de pilde și învățăminte, explicând pe înțelesul tuturor tainele limbii NONIENE, poeziile colorează zilele părinților cu rugile frumos așternute către Dumnezeu de îngerii din viața lor (Cristina, Ilenuța, Gabriel, Alexandra, Măriuca…), motiv cert pentru autoare de a preamări prin vers pe Mântuitorul Hristos, de a proslăvi Nașterea sau Învierea Sa sfântă, și de a oferi o carte, tuturor celor care mai păstrează în suflet fărâme ale vârstei inocenței. O lectură plăcută, care va putea aduce zâmbete pe buze, iar în suflet lumina cunoașterii prin puritatea specifică unui copil. Abordarea interesantă, redarea fidelă a comportamentului specific acestei vârste, iată câteva dintre atuurile cărții autoarei bucureștene. Vă invităm să lecturați cu plăcere această carte, în care veți regăsi experiențe minunate în lumea Copilăriei! (Gheorghe A. Stroia)

***2 GHEORGHE A. STROIA – (C)RUG (versuri, A5, 116 pagini, ilustrații și copertă CONSTANȚA ABĂLAȘEI DONOSĂ, Brăila)

Putem spune că şi prin acest volum, poetul Gheorghe A. Stroia ne convinge că are darul de a crea poezii, pe care le scaldă într-o caldă lumină  şi într-o undă de vibraţie născută din metafora rară care trezeşte în noi emoţia, trăirea în frumos şi armonie, ne înnobilează. Pentru că poetul se destăinuie cu o mare nobleţe, se adresează suav şi cu candoare sufletului nostru, poeziile sale devin o adevărată oază de linişte, o mare binefacere pentru cei însetaţi de frumos, de calm, de acele valori date omului din vremurile dintâi.  Poezia sa are o muzicalitate liniştitoare, e de o aleasă bonomie, scrisă într-un  grai domol, liniştitor. E o raritate ca în această  epocă a vitezei, care ne dă senzaţia de vârtej, să întâlneşti un poet care se aşează pe marginea clipei pentru a adăsta să fie vizitat de imagini poetice rare, pline de farmec şi emoţie, pentru a le prinde în vârful condeiului. Frumuseţea poeziei lui Gheorghe A. Stroia, prin spiritul său solar,  ne reconstruieşte  fiinţa interioară, ne re-împrospătează sentimentele nobile. Valoarea volumului creşte şi prin inspirata alegere a unui fundal cu linii ca de fum pe fiecare pagină, un fum, poate ca cel al cădelniţei din timpul slujbei de duminică, fum care sugerează cel mai bine substanţa poeziei. Când ai terminat de citit poeziile lui Gheorghe A. Stroia, ai impresia că ai ieşit de la Sfânta Liturghie, din acel loc de unde poeziile sale îşi trag seva. (ELENA BUICĂ, Canada)

***3 MIHAELA OANCEA (București) – MOTANUL IOACHIM (poezii, A4, 84 pagini, color, prefață Cezarina Victoria Adamescu (Galați), ilustrații DANA LUNGU (București), copertă MIHAI CĂTRUNĂ (București))

            MIHAELA OANCEA ne propune o carte de versuri pentru copii, dedicată unui personaj care are toate datele pentru a deveni prietenul micilor cititori: Motanul Ioachim. Personajul autoarei este, după cum aflăm chiar din poezia care deschide volumul, ,,un motan nostim,/ Bălţat, harnic, năzdrăvan,/  Cu-ncălţările verzi, mici”, care îi iubeşte pe bunici, e prietenul orişicui, învaţă multe lucruri despre viaţă sau este salvatorul de serviciu al unei răţuşte numite Agripina.  Altădată, se întreabă, ca un înţelept ,,Care-i sursa frigului?”, este bucătar la Castel sau toarce lângă soba călduroasă (firesc, pentru o pisică) şi face haz de iarna cea geroasă, aşa cum îi stă bine unei mâţe care are domiciliu confortabil şi stăpâni iubitori. Ioachim nu are numai un domiciliu confortabil care îl fereşte de frig şi de zăpadă, dar se bucură de iubirea celorlalte personaje cu care îşi împarte scena: buni, Andrei sau Măriuca. Motanul (literar) al Mihaelei Oancea este mărinimos: ,,Îi iubeşte pe copii,/ Chiar le face bucurii,/ Ori de câte ori sosesc/ La bunici, cum e firesc.”. Aşa stând lucrurile, partida este câştigată, pentru că şi copiii îl vor iubi, dacă nu cumva îl iubesc deja pe Motanul Ioachim, ale cărui peripeţii le-au putut citi de nenumărate ori în paginile electronice ale portalului Literatură Copii. Personal, am şi un motiv mai aparte pentru a mă bucura, o dată în plus, la apariţia acestei cărţi: am scris un volum întreg de versuri pentru copii, dedicat acestor făpturi drăgălaşe ,,Cruciada pisicilor”, iar un alt volum ,,Taina ghemului de aţă” conţine şi el multe poeme dedicate pisicilor (Taina ghemului de aţă sau Concursul de Miss). Motanul Arpagic, personajul minunat al scriitoarei Ana Blandiana, poate răsufla uşurat: nu are motive să se plictisească pe terenul de joacă al literaturii române! (Petre Crăciun)

***4. BORIS IOACHIM (Botoșani) – IUBIRE FĂRĂ DESTINATAR (poezie, A5, 140 pagini)

            Poezia lui Boris Ioachim este, întotdeauna un eveniment, un spectacol de culoare, romanță, cântec și dans, toate îngemănate în lacrimile de cristal ale unui suflet care nu poate și nu știe să se exprime altfel. Un vârtej plin de dragoste, într-o iubire curată și sinceră, aproape nepământeană, unele secvențe amintind de Hyperion-ul eminescian, altele de Zburătorul lui Heliade Rădulescu. O carte plină de stări și senzații noi, dedicată fiului său Emanuel (care nu a mai avut răbdare), un joc al vieții și al morții, cu energii abisale, ce trimit oscilant cititorul într-o călătorie în raiul liniștii sau în infernul lacrimilor tulburi. O lectură mai mult decât agreabilă, un răgaz de analiză a umanității noastre și a direcției către care se îndreaptă aceasta în contemporaneitate. (Gheorghe A. Stroia)

***5. ILEANA VEST (Dudeștii Noi, Timiș) – PRIN PĂDURI DE GÂNDURI (versuri, A5, 104 pagini)

            Versurile Ilenei Vest amintesc de lirica modernă a eruditei poete de origine română, stabilită în Irlanda, Dorina Șișu Ploieșteanu, prin acea subtilă intuiție a rătăcirii, dar mai ales a nevoii convertirii acesteia în regăsire. Prin consecvența împărtășirii, aparenta simplitate a inspiratei abordări, liniștea cauzală a versului său duios, poezia Ileanei Vest se dovedește a fi o pată de culoare în spectrul liricii contemporane. Cu certitudine, această nouă apariție literară va avea priza necesară la public, însă nu orice fel de public, a celui îndrăgostit… de dragoste, în speță. Un public întotdeauna capabil să apreciere iubirea sub toate formele și aspectele ei, să guste culorile toamnei, împrumutând picuri de lacrimi din ploile ființei, să se bucure de bogățiile ascunse în clipele de fericire, de multe ori unice și irepetabile.  O lirică ce amintește de versurile pline de romanță ale lui René Char: Tourturelle, ma tristesse/ A mon insu définie,/ Ton chant est mon chant de minuit/ Ton aile bat ma forteresse. Ileana Vest parcurge, prin fiecare carte proprie, o nouă aventură în explorarea grădinii veșnice a sufletului, o grădină în care anotimpurile se împletesc – fără a-și pierde individualitatea, în care cerul capătă contur boreal – fără a uita să fie de un albastru-senin și peste care… Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp (Garabet Ibrăileanu). Avem, instanțial, prin această carte, o nouă certitudine: O singură artă accept: aceea care, pornită din nelinişte, tinde spre seninătate (Andre Gide)… (Gheorghe A. Stroia)

***6. LICUȚA PÂNTIA (Londra, UK) – ȚĂRĂNCUȚA DE LA LONDRA (poezie, A5, 188 pagini, copertă Abu Amar Monalisa (Israel), foto Eddie Rogers (Londra))

            Poeziile Licuței Pântia sunt o dovadă în plus că sufletul românului este nesecat izvor de poezie și că doar românul se pricepe să-și aclame bucuria, să-și plângă dorurile, neputințele, soarta crudă, dar nu ca pe un vaiet continuu, ci ca pe o dorință de a-și găsi forța și curajul propășirii. Cuceritoare prin simplitate – tonul neaoș, uneori vesel, alteori trist, dragostea cu care vorbește despre țară, despre România, despre limba și plaiurile ei mirifice – cartea va fi cu certitudine un succes al unui debut în forță. Cu siguranță, ochii au lăcrimat de fiecare dată, la amintirea părinților dragi, deveniți icoane într-o casă uitată undeva între cer și pământ sau la citirea tristei povești a băiatului vânzător de flori. Versurile cărții au ceva care atrag, ceva misterios și curat, în același timp. Cu atât mai mult cu cât muritorul își aduce aminte de Ziditor, cade în genunchi și se roagă, cu umilință și profund respect, dar mai ales cu speranță. O carte plăcută, un premiu special în acest sens se poate acorda atât fiului autoarei, CONSTANTIN, care a făcut posibilă tehnoredactare cărții, cât și artistei plastice ABU AMAR MONALISA, din Beer-Sheva, Israel, care ilustrează coperta I a cărții. Tocmai de aceea, poeta din Târgu-Neamț trebuie să continue să scrie, iar dacă i s-ar potrivi mai bine un adevăr, acela ar suna cam așa: Pentru a realiza lucruri mari nu trebuie doar să acţionăm, ci să şi visăm; nu doar să plănuim, ci să şi credem (Anatole France)…(Gheorghe A. Stroia)

***7. ALEXANDRU BOLACHE (Buzău) – HAMAL ÎN PORTUL VISURILOR (versuri, A5, 98 pagini – un proiect ÎNSEMNE CULTURALE 2014)

Deşi se pare că „A murit Atlantida scufundată în lacrimi” şi că atlanţii „se duc şi acum şi înoată spre munţii/ Pe care trăieşte doar poetul” (salvamarul), deşi e sigur că sfaturile îi vor fi iarăşi ignorate de către cetate, aceasta riscând să repete cataclismele istorice şi sociale, poetul, nicicând vindecat de donquijotism, ia atitudine civică, avertizând(u-ne) într-o Postdecembristă: „principial nu s-a schimbat nimic/ libertatea a rămas/ arta de a juca în lanţuri…”. Tot aici găsim, alături de alte reuşite şi înălţătoare poezii, o rugăminte – „(…) supuşi la curte astăzi rugăm Domnul/ sub cerul liber ca să trecem Prutul/ pierdut-am paşaportul pe la poartă/ şi-aducem ca dovadă şi ca soartă/ amprenta noastră când frământăm lutul (…)” – ce-l aşează pe Alexandru Bolache în compania unor valoroşi barzi basarabeni, cum ar fi Grigore Vieru, Leonida Lari, Nicolaie Dabija ş.a., făcându-ne să îi iubim, ireversibil şi necondiţionat, stihul. Tot ca poeţii amintiţi mai sus, şi buzoianul nostru a închinat versuri memorabile mamei şi satului, satului din amintirile sale, fără a deveni idilic, însă şi a celui contemporan, cu metehnele şi dramele lui (fiii plecaţi la oraş ori la muncă în străinătate, depopularea, emanciparea cu orice chip…). Despre aceeaşi emancipare cu orice chip, dar la scară naţională, sesizând corect că e vorba despre un cosmopolitism gregar („din setea de-a fi/ mai moderni mai aproape/ de inima noului imperiu/ ce gata/ cucerit-a peste noapte/ fără fum Europa” «dulce dar tristă»), el amendează fenomenul, care se întâlneşte şi în artă, asumându-şi, ante factum, etichetări din partea acestor adepţi: „(…) am fost un clovn nebun am fost am fost poet/ din toate-am fost câte puţin cu modestie/ dar asta-i calea mea şi-mi pare mie/ că de aceea spuneţi voi că-s desuet” (Am fost…). Nu! Când ai de partea ta adevărul şi talentul nu ai cum să fii demodat! (Ion Lazăr da Coza)

COLECȚIA EPOSS

***1. BORIS IOACHIM (Botoșani) – LANȚUL CARE NE DEZLEAGĂ (roman, A5 360 pagini)

            După debutul său editorial din luna septembrie 2014, cu o frumoasă carte de poezie intitulată ”IMN IUBIRII”, BORIS IOACHIM ”scoate” la înaintare, de această dată, un roman cu temă cazonă, rememorând amintiri din timpul efectuării stagiului militar. Abundența de personaje, situații și întâmplări limită, coloritul viu (ușor licențios) al vocabularului, toate au menirea să reconstituie autenticitatea scrierii în sine. Naturalețea derulării secvențiale a romanului și logica structurării construcției epice, probează calitățile de prozator ale scriitorului botoșănean. Atât romanul, cât și personajele sale (Tiberius, în speță), amintesc de bravul soldat Švejk din romanele lui Jaroslav Hašek sau de șugubățul Porta din ”Legiunea blestemaților” al lui Sven Hassel.

            Mesajul fundamental al romanului îl constituie necesitatea  abordării optimiste a greutăților vieții, nutrirea permanentă a speranței că orice rău traversat poate fi privit, retrospectiv, ca un pas înainte și convertirea acestor instantanee existențiale în părți ale unei filosofii de viață – o luptă acerbă pentru supraviețuire… greutăţile şi umilinţele pe care le-am îndurat cât am fost închis aici, m-au îmbătrânit… Dar în acelaşi timp m-au eliberat de toate prejudecăţile şi complexele, de toate meschinăriile care complică inutil viaţa unui om. Fără să exagerez, aş putea spune că aici mi-am găsit cu adevărat libertatea…

            Un roman scris la modul providențial, o lectură mai mult decât agreabilă și, fără îndoială, un scriitor de mare talent, ce nu-și face ACUM debutul în proză, ci își semnează – de fapt – consacrarea: BORIS  IOACHIM.  (Gheorghe A. STROIA)

***2. IONEL MONI CONSTANTIN (Focșani, Vrancea) – ÎNTÂMPLĂRI DIN VREMEA LOVILUȚIEI (Proză scurtă, A5, 120 pagini)

Iată de ce întotdeauna am admirat talentul acestui autor care a ştiut să facă din temele social politice o literatură prizabilă.  Cred că acest volum  ar fi avut o altă soartă dacă ar fi fost editat dar mai ales promovat la nivel naţional cu mai mult succes. Un exemplu: sunt puţini autori care fac literatură de calitate din evenimentele trăite cu adevărat, cum sunt  cele prezentate în „Ciorile sau începutul revoluţiei în oraşul meu”. După cum nu pot să trec cu vederea ‚Aproape underground’ unde un grăsan şi un motan trăiesc într-o atmosferă conspirativă fermecătoare alături de o nevastă care sforăie senină, departe de frământările „conspiratorului”. Iar atunci când îşi permite să consemneze  cum este jefuită locuinţa de unde prima secretară a fugit, te face să receptezi alături de Gică Marţafoi sau Tache Şoptereanu, ce a însemnat revoluţia la începutul ei,într-un târg de provincie. În  această altă „Poveste de iarnă”, da, în acest debut  târziu, vine întrebarea şi regretul că nu voi găsi răspuns: de ce aşa de târziu? Spun asta şi pentru că autorul publicase în ziarul Milcovul de acum trei decenii de mai multe ori. Nu era un necunoscut. Probabil că a avut întotdeauna o  sfielnică dar păguboasă reţinere. Se vede treaba că până când nu a fost convins de valoarea scriiturii sale, nu a considerat că ar fi bine să dea publicului lucrările sale. Bine că am apucat să le vedem strânse împreună. De fapt cea mai mare parte din lucrări  erau cunoscute publicului fiind publicate în revista Oglinda Literară. Este posibil ca în acest mod să fi căpătat convingerea că  are valoare în ceea ce face. Iată de ce recomand cu multă căldură acest volum fiind şi eu la rândul meu convins de valoarea sa…  (Gheorghe Andrei Neagu)

Aşteptăm autorii interesaţi să ne contacteze, pe adresa editurii, la următoarele date de contact: Editura ARMONII CULTURALE, Str. Siret, bloc 28, ap. 30, Adjud, jud. Vrancea, fix: 0374-064.594, mobil: 0741-078.627, e-mail: geocosynus@gmail.com.

ARMONII CULTURALE – ÎNCĂ UN VIS ÎMPLINIT!

În curând la Editura Armonii Culturale… Cornel C. Costea (Cluj-Napoca), Viviana Nadia Moscu (Tecuci, Galaţi), Vasile Bele (Baia Mare), Mihaela Gudană (Tecuci), Gabriel Dragnea (București), Margareta Chiurlea (Wolverhampton, UK), Rodica Popel (Iaşi)… și multe alte noi apariţii editoriale!

Armonii Culturale

Decembrie 2014

by

Referinţă Bibliografică

ARMONII CULTURALE – NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 11 februarie 2015