COLECȚIA LIRIK 

***1. BORIS IOACHIM (Botoșani) – IMN IUBIRII (Versuri, A5 Manșetat, 132 pagini)

Poezia lui Boris Ioachim inspiră încredere, speranţă şi poartă o aură specială. Este, fără umbră de îndoială, aura unui învingător care, în ciuda vremurilor de restrişte pe care le traversează societatea românească şi, implicit, cultura română, îşi păstrează intactă seninătatea sufletului, aşternută în mod miraculos în versete de tainică rugăciune. Este – sau nu – poezia lui Boris Ioachim atinsă de degetul divinităţii? Răspunsul se află la îndemâna cititorului avid de a descoperi noi frumuseţi, de a se adăpa din izvorul cu limpede apă, de  a-şi reprofila cerurile interioare, făcându-le mai curate şi mai albastre. O carte cu versuri de dragoste, care poate inspira pe oricine să trăiască, să calce peste neputinţe şi să se ridice, aşa după cum însuşi Serafim de Sarov îndemna: Iar tu, omule care-ai căzut, nu îndrăzni să rămâi aşa cum eşti, ci ridică-te, iar dacă din nou vei cădea, din nou să te ridici, pentru ca viaţa să-ţi fie o luptă, până la moarte!…

Confirmând întrutotul îndemnul martiric sus-menţionat, a cita din cartea poetului botoşănean e ca şi cum ai desprinde filele unui jurnal intim, afectând curgerea firească a zilelor, ca şi cum ai rupe florile, pentru a le simţi neapărat aroma, ca şi cum ai fi pus în situaţia de a alege dintre toate culorile spectrului numai una. Lăsăm cititorului plăcerea de a se delecta cu o lectură cu adevărat agreabilă, interesantă, de a descoperi valenţele unei poezii venită din altă lume – mai ales în vremurile când nu orice vers cu rimă însemnă poezie – şi de a transforma filele acestei cărţi în candelă aprinsă, în pragul înserării.

Parafrazându-l pe Erich Fromm, fără a dovedi o dragoste imatură, care ar spune Te iubesc pentru că am nevoie de tine, putem răspunde poeziei, recitând versurile acestei cărţi, cu o dragoste matură, spunându-i:  Am nevoie de tine pentru că te iubesc. (GHEORGHE A. STROIA)

***2. AUREL VASILICĂ (Slobozia, Ialomița) – LUMINA VIE (Versuri, A5 Manșetat, 88 pagini)

            Multe dintre poeziile cărții poartă în ele subtile aure meditative, ce fac trimitere la poezia metafizică, însă fără a apela la un limbaj de lemn, ci traducând înțelesurile adânci prin cuvinte simple și generoase. Astfel, Dumnezeu este centru al Vieții și Universului, Alfa și Omega și trebuie să fie Țelul suprem al oricărui creștin, amintind astfel de MULTIVERS (Dumitru Găleșanu, Tracus Arte, 2010, prefață Grațiela Popescu) și  purtând cu gândul la opera eminesciană ori la cea a poetului vâlcean – Dumitru Găleșanu. În tot acest univers de credință, apar evocări ale unor ființe dragi, evocări făcute cu sensibilitate, cu ochii înlăcrimați de durerea despărțirii, lucru care face din Aurel Vasilică un poet sensibil, cu o delicatețe extraordinară în exprimarea sentimentelor sale (Nuntă în cer): Atrasă ca un flutur de Lumina sfântă/ Te-ai dus în ceruri să-ți gătești dalbă cunună,/ Să te prezinți smerit, mireasă pentru nuntă,/ Cu îngerii nănași ținându-te de mână.

            Cu certitudine, versurile frumos alcătuite, dragostea cu care poetul împărtășește trăirile, vor acapara cititorul pe o poiană plină de soare, o lectură plăcută și aureolată de învățăminte. Lăsăm cititorului avizat de poezie plăcerea descoperirii glăsuirii din versurile prezentei lucrări. Reîntoarcerea la credință, ridicarea privirilor către cer – dar nu numai în vremuri de pace, ca să nu fiți uitați în vremuri de război – ar putea fi începutul redevenirii creștine a fiecărui Om, a ridicării către o nouă treaptă a înțelegerii planului lui Dumnezeu și, implicit la dobândirea Mântuirii – scopul fundamental al creștinului. Toate aceste minunate lucruri, se pot realiza numai în Lumină, așa după cum spune psalmistul: Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină… repetând până la obsesie verbele de bază ale ființei noastre creștine: ÎȚI MULȚUMESC, TE IUBESC, MĂ IARTĂ! (GHEORGHE A. STROIA)

***3. NĂZĂREL LUCACI – IN MEMORIAM: FABULE (Versuri, A5 Manșetat, 108 pagini)

Poezia este, fără nici un motiv de îndoială, o emanaţie pozitivă, sinergică, a profundelor energii spirituale din filoanele adânci ale sufletului. Înflorirea acestor energii în ruguri de vers se poate produce uneori foarte devreme, dar niciodată mult prea târziu. Nu se poate da cu exactitate un verdict asupra vârstei necesare revelării acestor energii – copilăria, adolescenţa, maturitatea timpurie sau târzie, dar despre oricare perioadă a existenţei uman-efemere s-ar face vorbire, înflorirea poeziei este o vârstă a bucuriei, a trăirilor intense, a iluminării prin credinţă şi speranţă, o apropiere de originile teluric-sacrale, în ultimă instanţă.

Dacă poezia este o emanație pozitivă, atunci specia lirică denumită simplu – fabulă, cu atât mai mult: dulce, inteligentă, furnizând înțelesuri adânci, nu ușor de alcătuit, mai ales că reprezentanți de seamă ai literaturii române i-au călcat pragul: Gheorghe Asachi, George Ranetti, Grigore Alexandrescu, George Topârceanu, George Sion, Aurelian Păunescu și mulți alții.

Lucaci Năzărel îndrăznește să calce, cu sfială, pragul eternei fabule, dovedind o simțire aparte, tainică și așternând, pe filele nescrise ale jurnalului vieții sale, pagini noi. (GHEORGHE A. STROIA)

***4. ANDREEA MONICA MUNTEAN (Timișoara) – DINCOLO DE TĂCERE (Versuri, A5 Manșetat, 136 pagini, ilustrații, Daniela Lungu – artist plastic, realizator TV)

            Lecturând atent poeziile, se poate intui erudiția autoarei, simțul său artistic extins, unele dintre poezii creînd veritabile tablouri, pe pânza cărora gândurile creează pixelii de culoare într-un spectru alchimic. Andreea Muntean face din penița sa – pictată cu fluturi și nori albaștri – când relaxată, când versatilă, un cer pe care aripi diafane formează adierile vântului și șoptesc pământului în picuri de ploi bogate. În această încrâncenată dorință de redescoperire, apare Ea – Iubirea, mai întâi sub forma unui vis frumos, mai apoi frântă în zbor de dorințe sau gânduri nespuse. O iubire intensă și marcantă, ce s-a volatilizat, închizând poarta, fără umbră de regret sau remușcare. O iubire căreia poeta i se adresează când tandru, când distant și rece, reverberând dureri și atingând sensibile amintiri. Dar, în orice prag de amurgire, acestei iubiri aproape uitate, îi ia locul cerul plin de stele, pădurile fermecate de vrajă, visele frumoase, cu alte cuvinte – dorința de renaștere, de a privi cu încredere spre viitor. Andreea Muntean are vârsta și puterea necesară însușirii acestui drept universal, acela de merge mai departe.

            DINCOLO DE TĂCERE reprezintă dorința febrilă a însingurării de a descoperi lumina, de a ajunge la poienile pline de soare ale poeziei, de a-și construi, din cioburile unei existențe anterioare, o nouă lume – o vază în care vor adăsta florile speranței. Pentru Andreea Muntean, efortul înseamnă mai mult decât rezultatul însuși, lacrima înseamnă mai mult decât bucuria, albastrul, nu atât culoarea cerului, cât nuanțele sufletului său, îndrăgostit de pace. O carte a unui tânăr cu potențial, care, cu trecerea timpului, va crește probându-și valoarea. Un vis ce a prins aripi, gata să se împlinească, să-și arate lumina și căldura și căruia îi dorim să confirme spusele marelui Brâncuși : Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul – ce fericire!… (GHEORGHE A. STROIA)

***5. MARIANA MIHAI (Afumați, Ilfov) – CĂLĂTOR PRIN SUFLET (Versuri, A5 Manșetat, 136 pagini)

Indiferent dacă modul de adresare este direct sau indirect, bătăile inimii converg în versuri, catrenele purtând parfumul floral cules de pe câmpiile întinse, din poienile pline de soare, din albastrul cerurilor săgetat de rugile fierbinţi, care – uneori – primesc răspuns, alteori doar tăcere. Poezia, pentru Mariana Mihai, este – şi trebuie să fie – un modus vivendi, o cale prin care lumea să devină mai bună, mai iubitoare, chiar dacă universul nou creat conţine doar sâmburii tangenţiali realităţii, însă cu o inimaginabilă forţă de a panorama spaţiile necesare evadării din cotidian, în care orice slăbiciune a trupului este convertită în atu al sufletului. O întreagă lume, cu siguranţă, mai bună… Poete,/ fă să răsară/ mărgăritare/ pe câmpia inimii mele/ însetate!// Întinde-ţi/ dulceaţa slovei/ pe pâinea sufletului meu/ flămând de tine!// Te-aştept/ la marginea înserării/ în fiecare anotimp/ să-i culegem roadele!…

CĂLĂTOR PRIN SUFLET reprezintă  o subtilă invitaţie pentru călătoria în imaginar, fiecare bătaie de aripă deschizând noi orizonturi, conturând noi cromatici, apropiind spiritul de cosmic-sacral, împlinind şi, de ce nu, desăvârşind. Autoarea nutreşte – astfel – dorinţa de a-şi împlini visele, iar pentru aceasta caută şi găseşte, prin poezie, calea de a-şi atinge scopul. Relevantă nu este anvergura propriului succes, ci consecvenţa împlinirii spirituale, prin care se dobândeşte împăcarea cu sine şi împăcarea cu Dumnezeu. Pentru un suflet ales, o dorinţă firească a cărei intensitate aminteşte de una dintre confesiunile scriitoarei engleze Emily Brontë: N-am decât o singură dorinţă, şi întreaga mea fiinţă şi toate puterile mele ţintesc spre împlinirea ei. Am dorit-o atât de multă vreme şi atât de neclintit, încât sunt convins că se va împlini. (GHEORGHE A. STROIA)

***6. ION MICHECI (Sihlea, Vrancea) – EXISTENȚE CAPTIVE (Versuri, A5, 136 pagini) 

            Lirica poetului vrâncean Ion Micheci este una complexă, subsumând concepte metafizice (ființa și ființarea), esoterice (apologia şi arhetipologia cunoașterii), cât și aspecte astrologice (Harta Cerului, infinitul mare – Universul și infinitul mic – Omul) sau semnificații khabalice (revelarea sinelui, surmontările destinice, machsomul). Locul și rolul omului în univers, un concept atât de disputat, este atins și în poezia lui Ion Micheci, poetul asumându-și originea dintr-o altă lume, o altă eră și, de ce nu, dintr-un alt destin.

            Nu este vorba despre superioritatea sinelui, ci despre raportarea acestuia la valorile colective. În niciun caz despre superioritatea autoimpusă a exprimării prin cuvânt, ci despre crearea a noi și noi microdiorame lirice, prin care se zămislește un nou univers și se întrezărește un nou început.

            Prin versul său melodramatic, prin substratul (neo)romantic al poeziilor, dar și prin modernitatea expresiei proprii, se revelează un evident contrast dintre Bine și Rău, dintre Teluric și Astral, dintre lumea Văzută și cea Nevăzută, cărora li se împrumută scara cu trepte în spirală, către Înalt. (GHEORGHE A. STROIA)

Aşteptăm autorii interesaţi să ne contacteze, pe adresa editurii, la următoarele date de contact: Editura ARMONII CULTURALE, Str. Siret, bloc 28, ap. 30, Adjud, jud. Vrancea, fix: 0374-064.594, mobil: 0741-078.627, e-mail: geocosynus@gmail.com.

ARMONII CULTURALE – ÎNCĂ UN VIS ÎMPLINIT!

În curând la Editura Armonii Culturale… Maria Niculescu (București), Cornel C. Costea (Cluj-Napoca), Boris Ioachim (Botoșani), Viviana Nadia Moscu (Tecuci, Galaţi), Mihaela Oancea (Bucureşti), Vasile Bele (Baia Mare), Mihaela Gudană (Tecuci), Gabriel Dragnea (București), Margareta Chiurlea (Wolverhampton, UK), Rodica Popel (Iaşi)… și multe alte noi apariţii editoriale!

Armonii Culturale

Brumărel 2014

by

Referinţă Bibliografică

ARMONII CULTURALE – NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 11 februarie 2015