Este ştiut: dacă nu ar fi existat umorul negru şi grobianismul, l-ar fi inventat președinții republicani ce-și elaborează pasiuni pentru arhitecturi statale inovatoare cu șefi de stat într-o republică ce nu prevede în Constituție funcția de Șef de Stat.

Iată cine a fost în fruntea României republicane de la proclamarea ilegitimă după abdicare prin forță și șantaj a regelui, care, de altminteri, nu avea decât dreptul de abdicare a sa, nicidecum de a abdica Monarhia ca formă de guvernământ, un rege sau un partid politic neavând dreptul de a schimba forma de guvernământ, ci de a abdica doar el, urmând să fie întronat alt rege…, nu se dă regatul pe mâna cui își arogă dreptul de a se proclama președinte și transformă un regat într-o republică, pentru că așa s-a dictat după o sindrofie cu votcă și comuniști întăriți de asediul tancurilor rusești: un neuropsihiatru (între 1947-1952), un avocat (între 1952-1958), alt avocat (între 1958-1961), un electrician (între 1961-1965), un ceferist (între 1965-1967), o calfă de cizmărie între (1967-1989), un inginer hidrotehnic (între 1990-1996 şi 2000-2004), un geolog, (între 1996-2000), un ofiţer maritim, din 2004, până când lista se încheie deocamdată cu un profesor de fizică. Păi unde, ce educație, ce pregătire vor fi avut acești oameni ca să urce în fruntea unei țări, căci după cum se vede, ei sunt calificați fiecare în cu totul altă meserie, în comparație cu regii care din copilărie sunt pregătiți ca să fie regi, nu electricieni, cizmari, marinari și așa mai departe?!

Noi avem azi datoria răsturnării perceptelor binelui puterii, în favoarea puterii binelui…! Dar o vom face?! Fiecare dintre noi avem în mâinile proprii puterea apărării şi restaurării a ceea ce e deteriorat! Pentru că în postdecembrism s-a târguit cu toptanul aproape tot. Acum a rămas de vândut istoria României! De fapt e scosă deja la vânzare!

De aceea suntem chemați să reaşezăm distanţă şi zid între bine şi rău, începând prin reînvăţarea istoriei. Aceasta, în măsura în care vor înceta să o predea aceiaşi profesori care au predat materiile securisto-comunisto-bolşevice.
Fără să încerc sinteze istorice de dimensiuni filozofice, cred că drumul răbdării a fost prea lung pentru noi. Majestatea Sa Regele Mihai I al României a fost abdicat prin instrumentele forţei şi ale şantajului, ceea ce destramă toată osatura artificială pe care s-a instituit republica ilegitimă, în care nu am avut nici un an de democraţie. Aceşti ani zăpăcitori au adus pe români la ananghie morală şi materială.

Trebuie să asigurăm azi pe Majestatea Sa Margareta că, neprefăcut credem în opiniile noastre şi nu urmăm alt drum decât pe acela pe care suntem întotdeauna alături de Familia Regală a României în perspectiva Restaurării noastre sub forma de guvernământ a Monarhiei constituționale.

Acum, când este vremea scrisului febril, nu o singură dată aservit puterii, sunt un beneficiu al presei acestui timp şi pentru garda următoare a presei româneşti, luările de atitudini mediatice. Dar le vedem sporadic ca pe pietrele rare și ca și cum ne-ar fi frică de cineva care se uită peste umărul nostru la ce scriem…!

Au ajuns înădușitoare fițuicile scandaloase și nu mai e o mirare, e o consternare faptul că ne îndreptăm către pragul unei jumătăți de veac de libertate și încă nu se învață elementar în școală despre ceea ce a însemnat și poate însemna Monarhia constituțională contra republicanismului românesc de care nu ne-a fost deajuns aproape un veac pentru a ne lămuri. Nu ne entuziasmează căutarea în presă și în fondul de carte românească a acestui subiect, ca să îl citim sau să îl așternem în scris. Dar de ce?! Pentru că este atât de palidă luarea de atitudine în această privință din partea celor ce cunosc istoria și lupta celor care au făurit-o

Personal am scris și articole și cărți cu acest orizont tematic, nu câte aș fi vrut, dar nu aici este capătul de drum. Am înființat filiala Bacău a Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei, al cărei președinte am fost până când niște mișcări turbulente interioare au destrămat tot, iar această asociație este transgresată azi către ruta politică și restrânge membri cu o nouă vocație românescă: monarhism politic.

Eu, rămânând fidel Monarhiei care nu este sub niciun partid politic, nu mai exist în rândurile celor ce-au deturnat prevederile actului constituțional în chibzuială politicianistă. Am fost membru al Consiliului Național Director al Alianței Naționale pentru restaurarea Monarhiei, dar nemaifiind membru al Alianței – filiala bacăuană – nu mai puteam fi al Consiliului Național Director, ceea ce pentru mine a însemnat suspendarea propriilor energii puse întru slujirea propriilor convingeri și voințe. Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei a fost o explozie de ideal revărsat în ample, repetate, dinamice evenimente pro monarhice la nivel național, de la care nu lipseam, chiar dacă aceasta a presupus multe deplasări pe speze proprii prin orașele cu filiale cum ar fi la București, Cluj, Brașov, Ploiești, Alba Iulia, Călimănești și așa mai departe. Nemaifiind azi în interiorul acestei alianțe consider că nu îmi pot aroga permisiunea de a vorbi nici critic nici lăudabil în legătură cu actuala agendă activă a ei.

Dar nici nu pot asista într-o lamentare ce nu se acomodează niciodată cu mine, așa că am înființat Uniunea Națională Culturală pentru Monarhie, căreia vreau să îi croiesc un drum de expunere și activități cel puțin de anvergura celor la care am luat parte în cadrul Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei.

Vă chem, prin urmare să fim împreună cât mai mulți dintre cei care vor să adere într-un cadru organizat și legitim la Uniune, urmând să ne întâlnim suficienți pentru a ne stabili o conducere și un program.

Încă o dată: nepolitic. Pentru aceasta există partide. Noi nu suntem partid și nu aspirăm să fim.

Aurel V. ZGHERAN

(aurel.vzgheran@yahoo.com); 0753868598

by

Referinţă Bibliografică

Aurel V. Zgheran: Aspirație monarhică nepolitică/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 18 septembrie 2022