Dintre sute de catarge
Dintre sute de catarge
Care lasă malurile,
Cîte oare le vor sparge
Vînturile, valurile!
Dintre păsări călătoare,
Ce străbat pămînturile,
Cite-o să le-nece oare
Valurile, vînturile?
De-i goni fie norocul,
Fie idealurile,
Te urmează în tot locul
Vînturile, valurile.
Nenţeles rămîne gîndul
Ce-ţi străbate cînturile,
Zboară vecinic, îngînîndu-l
Valurile, vînturile.
Mihai Eminescu, ( Poezii, Editura pentru literatură, 1964, Bucureşti, p. 317)
Rău de frumuseţe
Nu spun că a fost un noroc
că te-am cunoscut.
Spun numai că a fost o minune.
Caută să nu mori iubita mea,
Încearcă să nu mori dacă poţi.
Mie mi s-a dus viaţa,
ţie ţi s-a dus norocul.
Nu spun decît atîta,
că noi doi am trăit
pe globul pămîntesc.
Nichita Stănescu (p.367, Starea poeziei, Minerva, 1975, Bucureşti)



![]() |
Referinţă Bibliografică |