Knock
Knock est un charlatan qui, sous le faux titre de ”docteur” s‘est établi dans un village de montagne. La clientèle était peu nombreuse et payait fort mal, mais le nouveau ”docteur” savait fort bien tromper les gens. On nous fait assister à la première consultation, scène digne de Molière, où l’auteur dénonce le faux médecin et raille à la fois la crédulité des gens.
Knock:- Vous êtes la première, Madame? (Îl fait entrer la dame en noir et referme la porte). Vous êtes bien du canton? 1
La Dame:- J’habite la grande ferme qui est sur la route de Luchère.
Knock:- Elle vous appartient?
La Dame:- Oui, à mon mari et à moi.
Knock:- Și vous l’exploitez vous-même, vous devez avoir beaucoup de travail?
La Dame:- Pensez, monsieur, dix-huit vaches, deux taureaux, la jument et le poulain, six chèvres, une bonne douzaine de cochons, sans compter la basse-cour.
Knock:- Diable! Vous n’avez pas de domestiques?
La Dame:- Dame, si2. Trois valets3, une servante et des journaliers4 dans la belle saison.
Knock:- Je vous plains. Îl ne doit guère vous rester de temps pour vous soigner.
La Dame:- Oh! Non.
Knock:- Et pourtant, vous souffrez.
La Dame:- Ce n’est pas le mot. J’ai plutôt de la fatigue.
Knock:- Oui, vous appelez ça de la fatigue. (Îl s‘approche d’elle.) Tirez la langue. Vous ne devez pas avoir trop d’appetit.
La Dame:- Non.
Knock:- Baissez la tête. Respirez. Toussez! Vous n’êtes jamais tombée d’une échelle, étant petite?
La Dame:- Je ne me souviens pas.
Knock:- ( îl lui palpe le dos, lui presse brusquement les reins):-Vous n’avez jamais du mal ici le soir, en vous couchant? Une espèce de courbature?5
La Dame:-Oui, des fois6.
Knock:- Essayez de vous rappeler. Ça devait être une grande échelle.
La Dame:- Ça se peut bien.
Knock( la faisant asseoir):- Vous vous rendez compte de votre état?
La Dame:-Non.
Knock:- Tant mieux. Vous avez envie de guérir ou vous n’avez pas envie?
La Dame:- J’ai envie.
Knock:-J’aime mieux vous prévenir tout de suite que ce sera très long et très coûteux.
La Dame:- Ah! Mon Dieu! Et pourquoi ça?
Knock:-Parce qu’on ne guérit pas en cinq minutes un mal qu’on traîne depuis quarante ans.
La Dame:-Depuis quarante ans?
Knock:-Oui, depuis que vous êtes tombée de votre échelle.
La Dame:-Et combien est-ce que ça me coûterait?
Knock:-Et bien! ça vous coûtera à peu près deux cochons et deux veaux.
La Dame:-Mon Dieu! Mon Dieu!
Knock:-Ce que je puis vous proposer, c’est de vous mettre en observation. Ça ne vous coûtera presque rien. Au bout de quelques jours, vous vous rendrez compte par vous-même de la tournure que prendra le mal, et vous vous déciderez.
La Dame:-Oui, c’est ça.
Knock:-Bien, vous allez rentrer chez vous. Vous êtes venue en voiture?
La Dame:-Non, à pied.
Knock(tandis qu’il rédige l’ordonnance, assis à sa table):-Il faudra tâcher7 de trouver une voiture. Vous vous coucherez en arrivant. Une chambre où vous serez seule, autant que possible. Faites fermer les volets et les rideaux pour que la lumière ne vous gêne pas. Défendez8 qu’on vous parle. Aucune alimentation solide pendant une semaine. Un verre d’eau de Vichy9 toutes les deux heures et, à la rigueur, une moitié de biscuit, matin et soir, trempé dans un doigt de lait. Mais j’aimerais que vous vous passiez10 de biscuit. Vous ne direz pas que je vous ordonne des remèdes coûteux! À la fin de la semaine, nous verrons comment vous vous sentez. Și vous êtes gaillarde11, si vos forces et votre gaîté sont revenues, c’est que le mal est moins sérieux qu’on ne pouvait croire, et je serai le premier à vous rassurer. Si, au contraire, vous éprouvez une faiblesse générale, des lourdeurs de tête12 et une certaine paresse à vous lever, l’hésitation ne sera plus permise et nous commencerons le traitement.
D’après Jules Romains
Jules Romains est un des grands romanciers français de la première moitié du XX-e siècle. La série de romans réunis sous le titre Les Hommes de Bonne Volonté constitue une vaste fresque de la vie politique, économique et sociale, qui déborde même le cadre de la France. Au théâtre, Jules Romains reste essentiellement l’auteur de grandes farces, animées d’une verve satirique très efficace, dont Knock ou le Triomphe de la Médecine est la plus connue.
[in: Limba franceză/ Ministerul Învățămîntului/ Manual pentru clasa aXI-a(anul VII de studiu), Marcel Saraș, EDP, București, 1976, ppp.62-64]
Knock
Knock este un șarlatan care, sub falsul titlu de ”doctor” s-a stabilit într-un sat de munte. Clientela nu era numeroasă și plătea foarte prost, dar noul ”doctor” știa foarte bine să înșele oamenii. Asistăm la prima consultație, scenă demnă de Molière, în care autorul denunță falsul medic și ironizează în același timp credulitatea oamenilor.
Knock:-Sunteți prima, Doamnă?(O poftește să intre pe doamna în negru și închide ușa). Sunteți din ținut?
Doamna:-Locuiesc la ferma cea mare care se află pe drumul către Luchère.
Knock:-Vă aparține?
Doamna:-Da, soțului meu și mie.
Knock:-Dacă o exploatați dumneavoastră înșivă, trebuie că aveți mult de lucru?
Doamna:-Închipuiți-vă, domnule, optsprezece vaci, doi tăurași, iapa și mînzul, șase capre, cam o duzină de porci, fără să mai socotim și păsările de curte.
Knock:-Drace! Nu aveți servitori?
Doamna:-Ba da. Trei grăjdari, o servitoare și trei zilieri în sezonul de vîrf.
Knock:-Vă deplîng. Trebuie că nu vă mai rămîne timp ca să vă îngrijiți.
Doamna:-Oh! nu.
Knock:-Și totuși, suferiți.
Doamna:-Nu este tocmai acesta cuvîntul. Sunt mai degrabă obosită.
Knock:-Da, asta numiți dumneavoastră oboseală. (Se apropie de ea). Scoateți limba. Nu prea aveți poftă de mîncare.
Doamna:-Nu.
Knock:-Aplecați capul. Respirați. Tușiți! Nu cumva ați căzut de pe o scară, cînd erați mică?
Doamna:-Nu-mi amintesc.
Knock:(îi palpează spatele, brusc îi apasă rinichii):-Nu vă doare niciodată aici seara, cînd vă culcați? Un fel de durere de oboseală?
Doamna:-Da, uneori.
Knock:-Încercați să vă amintiți. Trebuie că era o scară mare.
Doamna:-Se prea poate.
Knock(îi spune să se așeze):-Vă dați seama de starea dumneavostră?
Doamna:-Nu.
Knock:-Cu atît mai bine. Vreți să vă faceți bine sau nu vreți?
Doamna:-Vreau.
Knock:-Vreau să vă previn îndată că va fi de durată și foarte costisitor.
Doamna:-Ah!Doamne! Și de ce asta?
Knock:-Pentru că nu te vindeci în cinci minute de un rău pe care-l porți de patruzeci de ani.
Doamna:-De patruzeci de ani?
Knock:-Da, de cînd ați căzut de pe scară.
Doamna:-Și cît m-ar costa?
Knock:-Ei bine! o să vă coste aproape doi porci și doi viței.
Doamna:-Doamne Dumnezeule!
Knock:-Ceea ce pot eu să vă propun, asta este să vă pun sub observație. Nu vă va costa aproape nimic. După cîteva zile, vă veți da seama singură de cum va evolua răul, și vă veți decide.
Doamna:-Prea bine.
Knock:-Bine, vă veți întoarce acasă. Ați venit cu trăsura?
Doamna:-Nu, pe jos.
Knock(în timp ce scrie rețeta, așezat la masă):-Va trebui să încercați să găsiți o trăsură. Cum ajungeți vă veți culca. O cameră în care veți fi singură, pe cît posibil. Trageți obloanele și perdelele pentru ca lumina să nu vă jeneze. Interziceți să vi se vorbească. Nici o alimentație solidă timp de o săptămînă. Un pahar cu apă de Vichy la două ore și, la nevoie, o jumătate de biscuit, dimineața și seara, muiat într-un deget de lapte. Dar mi-ar plăcea să vă lipsiți de biscuit. Nu veți spune că vă recomand remedii costisitoare! La sfîrșitul săptămînii, vom vedea cum vă simțiți. Dacă sunteți bine dispusă, dacă puterile și veselia dumneavoastră au revenit, asta înseamnă că răul este mai puțin serios decît am fi putut crede, și voi fi primul care să vă liniștească. Dacă, dimpotrivă, simțiți o slăbiciune generală, capul greu și oarecare lene să vă ridicați, nu vom mai ezita și vom începe tratamentul.
Jules Romains este unul dintre marii romancieri ai primei jumătăți a secolului XX. Seria de romane reunite sub titlul Les Hommes de Bonne Volonté constituie o vastă frescă a vieții politice, economice și sociale, care depășește chiar cadrul Franței. În teatru, Jules Romains rămîne esențial autorul unor mari farse, animate de o vervă satirică foarte eficace, între care Knock ou le Triomphe de la Médecine este cea mai cunoscută.
[in: Limba franceză/ Ministerul Învățămîntului/ Manual pentru clasa aXI-a(anul VII de studiu), Marcel Saraș, EDP, București, 1976, ppp.62-64]
Versiune română: Virginia Bogdan
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..