25 mai 2023. Seară de frumusețe și bine sufletesc la Bacău: a cântat minunat ca în splendorile și contrastele dezolante ale vieții, frumoasa artistă argentiniancă Analia Selis. Superbitatea sonoră a cântecelor ce spun fiecare câte o poveste de viață a înfrumusețat în veșminte de duminică înveșnicită esplanada centrală bacăuană. A fost un regal, un ceremonial sărbătoresc și solemn al melodiei poetice îmbălsămate în alinare ori descătușate în strigăt, mistuite în ropotele vieții, îndulcite în balansul iubirii, arse în focul dezolării. O cunună de flori spirituale ale pierdutei și regăsitei muzici mirabile și ale nedreptățitei poezii a cântecului de altădată împovărate cu povestiri, legendă și istorie, a înfrumusețat scena stradală cu faimă ciclică de bairam electoral în toată țara – da, crud de adevărat: spectacolul electoral stradal ne-a invadat spațiul fizic și sufletesc până la barbaria manipulării și decadenței actului cultural, însă, iată, Bacăul ameliorează această tendință de bruscare a bunului gust cu un spectacol mirific, primenit de sus până jos cu frumusețe, splendoare, strălucire, emoții, melancolii, cultură și vibrație din toată ființa sa a minunat de frumoasei și seducătoarei artiste Analia Selis, iar de la ea în toată ființa și-n adâncul sufletului fiecărui spectator venit la regăsirea cu el, cu viața lui, cu iubirile lui, cu descurajările lui, cu amintirile lui, cu gândurile lui…!
Analia Selis, artistă din Argentina, stabilită trupește în România, dar rămasă spiritual inseparabilă de țara sa natală cu mirabilele ei arte, culturi, tradiții și istorii, cu fiecare tresărire a vocii sale dulci ca vioara, cu fiecare strălucire a luminii ochilor ei în care-s absorbite lungi drumuri printre amintiri și raze de soare ale voinței sale de a-și birui propriile-i eșuări lăsând în urmă mâhnirile care-au durut-o ca o trauma, a cântat magic la Bacău, acompaniată de Orchestra Filarmonicii „Mihail Jora”, dirijată de muzicianul Valentin Doni și împreună cu invitații Julián Caeiro (compozitor și pianist din Argentina, autor al unor splendide orchestrații muzicale) și Nicolás Velazquez (excepțional solist bandoneonist argentinian).
Poate că am uita pe vrăjitorul tangou, poate că într-o zi ne-am înstrăina de el, așa cum mulți dintre compatrioții noștri au ajuns chiar să fie azi străini la ei acasă…! Dar, iată, superba artistă Analia Selis s-a născut într-o patrie de peste mări și țări ca să zboare aici, la noi, ca o pasăre fermecată, cu dansul, melodia și poezia tangoului celui născut frate inimii fripte de jarurile vieții și sufletului latin refugiat din iubiri destrămate în iubiri aprinse, la cârciumioare, cu singurătatea sfâșietoare la masă ori topit în îmbrățișări smulse din lume de farmecele vinului…, căci acesta-i tangoul: vin, durere, iubire, trădare, părăsire, rană și vindecare, dor și uitare…, povestiri de viață trăite ori pe care fiecare dintre noi le vom trăi poate, într-o zi.
Aveam deja tangoul, nu l-a inventat Analia Selis pentru noi românii, dar ea l-a colorat, i-a acordat o proprie timbralitate, o vibrație dulce, i-a cizelat forma și spiritul cu seva vocii și melisele speciale, autentice, numai și numai ale Analiei Selis. Această minunată artistă a contopit un ceva pur românesc al tangoului românesc și un ceva specific argentinian, din care s-a născut o minune muzicală și poetică pe care artista din Argentina o transferă într-un act de artă și cultură pe viaductele unor concerte muzicale pretutindeni în țară și în lume.
„Iubirea şi respectul meu pentru România se materializează prin acest proiect şi este cadoul pe care vreau să îl ofer ţării şi oamenilor care m-au adoptat. Dorința mea este ca publicul să plece acasă cu mai multă iubire şi respect pentru cultura și istoria muzicală românească. Am selectat cele mai cunoscute şi frumoase tangouri din perioada interbelică, compuse de: Jean Moscopol, Gherase Dendrino, Ionel Fernic, Ion Vasilescu şi cântate de personalităţi celebre în muzica şi cultura românească precum Maria Tănase, puse în valoare prin aranjamente pentru orchestră, pian si voce. Tangoul interbelic românesc, prin aranjamentele scrise de Julián Caeiro, este pus în valoare în toată splendoarea sa şi sună aşa cum ar fi sunat dacă ar fi fost compus în Argentina.” . Citatul de mai sus reprezintă un fragment de prezentare a propriului spectacol de la Bacău, scris de interpretă. El este în măsură să excludă orice completare. Este suficient și clar atât. Dar nu convingător pe cât a fost spectacolul însuși. O feerie muzicală și poetică, un vis, o trăire curățitoare a sufletului de toate rezidurile sterile ale vieții, îmbălsămitoare, vindecătoare fericite, transferate de la generație la generație…!
Deopotrivă, o întâlnire cu un om frumos, cu o artistă frumoasă și dăruitoare de bine sufletesc.
(Aurel V. Zgheran)


