Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Aurel V. Zgheran: Cuvântul dincolo de cuvânt

Aurel V. Zgheran: Cuvântul dincolo de cuvânt

Încă de când am așternut primul cuvânt în textul de față am știut că voi fi atacat de oștirea oarbă ce face zid decadent la o cazarmă cu garnizoană eroică: biserica cinstită, sacră și strămoșească. Există oameni gingași și țâfnoși, rigizi doctrinar, absurzi, care nu cad de acord să ai dreptul de a nu te lăsa amăgit, purtat cu vorba spre împărăția cerurilor pe seama unor plăți scornite, ce pleacă spre împărăția buzunarelor de bogătani în sutane…! În cele ce urmează eu nu scriu nici măcar un cuvânt blasfemitor despre lăcașurile de spiritualitate creștină ale neamului nostru a cărui istorie se împletește fizic și spiritual cu tradiția și cultul creștin ortodox de la apostolatul sfântului nostru misionar Andrei, de prin anii 60 d. Hr.,  până azi. Nici nu am scris vreun cuvânt detractar despre vreun cinstit preot cuvios din rândurile acelora care au fost, sunt și vor fi piatra de fundamentare a credinței neamului nostru, reper de comuniune umană, de cultură, de înțelepciune, de bunătate…!

Dar ar fi sub demnitatea mea de om simplu însă născut și rămas liber, să lunec brusc și fără putință de a mă mai ridica vreodată din adâncul întuneric medieval, admițând că orice spune oricare preot este adevărat, că orice îndeamnă oricare preot este lege, că orice face oricare preot este de urmat. Nu…! Aceasta nu…! Există preoți necredincioși, există preoți care au ucis, există preoți care au violat, există preoți care au furat, există preoți afemeiați, care practică adulterul…, ca oricare dintre noi muritorii de rând, există preoți cu fiecare dintre păcatele omenești, gravele păcate omenești cu sorgintea lor în desfrânările diavolului…! Cum să îi cred eu pe aceștia, cum să îi urmez eu pe aceștia, cum să îi iert eu pe aceștia? Ce am eu de învățat de la ei?! Dar în primul și-n primul rând, cum și de ce sunt ei protejați, de ce nu avem voie să îi judecăm, de ce legea îi cam ocolește, de ce nu sunt controlați ca oricare dintre noi, foarte riguros la bani, la legalitatea și calitatea serviciilor, la taxe, la buget, la moralitate și așa mai departe? Peste toți dintre noi dau buzna procurorii, dar de unii preoți se ating, dacă se ating, cu mănuși de catifea. Adică, un cerșetor poate fi înhățat de pe stradă, bătut și umilit, dar cutia milei funcționează sub indulgența noastră nelimitată și trecerea cu vederea impusă de imunitatea bisericească. Adică preotul are salariu plătit din banii contribuabilor dar contribuabilii îi mai plătesc o dată serviciile circumscrise profesiei preoțești, adică eu dacă n-am loc de muncă pribegesc prin toate laturile lumii, dar un preot își ridică biserică lângă biserică pe spinarea oamenilor și-și creează un loc de muncă (unele biserici sunt de o sluțenie arhitecturală ce-atinge apogeul prostului gust și opulenței), adică eu conduc mortul cu colacii pe năsălie căci preotul crește acasă găini și porci…! Adică eu dau vin, dau fructe, dau prosoape, dau batiste, dau bani preotului ca și cum mi-aș asfalta drumul la rai, dar să îmi arate vreun preot în care Biblie scrie asta.

În fine…! Aș vrea măcar să nu vă aud că îmi spuneți cumva despre acestea ori că nu-s adevărate, ori că nu mă obligă nimeni să le îndeplinesc. Ba da…! Sunt mai adevărate ca adevărul însuși, iar de obligat, sigur că da, există preoți care îți refuză serviciile dacă nu-i predai ploconul întocmai și la timp!

Afară de aceasta ceva e mai grav decât toate: unii preoți fac ce vreau ei cu țara aceasta, cu poporul român, cu legile statului român, cu dreptatea noastră, cu libertatea noastră, cu voturile noastre. Influența lor la alegeri este mare și cântărește greu. Multe sunt cele care ne anulează voturile, iar ca și cum n-ar fi destule li se mai adaugă și liberul arbitru al preotului care își atrage de partea propriei preferințe electorale enoriașii…!

Am cunoscut pe cineva care, crezându-mă naiv, se preamărea foarte ovaţional cu propria păcăleală încasată senin şi benevol! Zicea omul că a donat în câteva rânduri sume importante bisericii, dar a cerut să nu se ştie despre „modestul” de el. Păi, nici că ar exista donaţie mai convenabilă pentru primitor! Iată, aşa se pierde urma banului ce, în loc să meargă la un sărman, la un copil care are de învăţat carte, la alt copil bolnav, la o mamă nevoiaşă…  se scurge alunecos la cel ce are şi tot ar vrea să mai aibă…! Şi-atunci, peiorativ: daţi, fraţilor, îndesaţi în ei, ghiftuiţi-i…!

A avut cineva curiozitatea să cerceteze prin arhivele naţionale câte donaţii de case, terenuri, bunuri, bani s-au făcut unor șmecheri în sutană? Trimite DNA câinii de urmă pe firul povestei pur românești cu șpaga bisericească?! Incredibil, oameni buni, nu trimite…!

Nu-i poate trece nimănui prin minte câte şi ce uriaşe şi consistente astfel de donaţii s-au făcut unor astfel de oameni de taină. Pământuri, case, bunuri s-au cedat unor preoți, cu bucurie și absurdă dare de mână. Donatori sunt de obicei nişte bătrâni cărora li s-au promis raiul şi o îngropăciune pe cinste, tot felul de bătrâne „mironosiţe”, unele coconete care şi-au dezmoştenit proprii fii şi au dat părintelui, tot felul de parveniţi cărora le creşte inima cât o pâine când le vorbeşte mieros părintele, adresându-li-se pe nume, ceea ce denotă că îi cunoaşte şi îi ia în seamă, mare lucru fiind acesta în percepţia unora…! Cum se întâmplă toate acestea ? Simplu ! La spovedanie oamenii își spun păcatele. Aici este cheia. Preotul află tot și trece imediat la acțiune. Într-o discuție de taină se pune la cale ce să facă păcătoasa ori păcătosul cu averea lor, cine să o administreze întru binele, odihna și mântuirea sufletului pe lumea cealaltă. Cine credeți ?! Preotul, firește! Nimeni altul decât sfinția sa nu este în măsură să îi ducă pe păcătoși în casa din cer. Prețul este neînsemnat: deșertăciunilor de aici – casa, lucrurile, banii, mașina și așa mai departe, căci mortul nu mai are nevoie de ele niciodată. Dar dacă preotul este plătit anticipat, deschide cartea și pune cuvânt la Sfântul. Știe el ce are de făcut ca să își plătească datoria față de răposatul binefăcător, căruia-i promite că-i va face toate slujbele cuvenite pentru mântuirea și bunătatea de rai…!

Cu toţii, aceşti oameni sunt mândri că dau fără să ştie decât bunul Dumnezeu – dar, ne întrebăm: Sfântul are şi el vreun DNA ceresc, vreo altă Laura politico-duhovnicească mai dreaptă și eficientă? Se ține sub control rânduiala milosteniilor, ca să nu lunece în jaf cu bogdaproste?! Se mai recuperează vreodată prejudiciile de pe lumea aceasta, mari cât promisiunile cu raiul de pe lumea cealaltă?! Se atinge cineva de cei ce îndeasă în ei căpătuială de la pomană? Au văzut vreodată procurorii ce buzunare de neam prost, cât un fund de sac, au cei cu straie împărătești?!

Nu, sigur că nu ! În schimb am văzut cu toții cum au întors procurorii buzunarele pe dos unei conductoare de tren pentru 30 de lei – gravă desfrânare frauduloasă pentru care oamenii legii au și condamnat-o fără să clipească…! Este doar un exemplu…, mai sunt multe, fără număr de multe…!

Păi, pe fundurile de sac de umplut pentru cinstitul Doamne miluiește le răscolește cineva?! Noi asta am vrea să știm, căci rupem din firfirica de bani pentru gura copiilor noștri, ca să nu ne facem de râs cu coliva pentru năsălie. Buzunarele acelea încăpătoare, de forma sacului, asta vrem să știm, le caută cineva după o slujbă, după o cununie, după un botez, după o înmormântare, după umblatul cu ajunul…, după câte și mai câte născociri false care nici pomeneală să fie „scrise la carte”?!

Era nu demult „la microfon melodia preferată” oribilă şi absolut de orientare neo nazistă: „DNA, să vină să vă ia!”, cu dedicație specială pentru „ciuma roșie”. Pentru comuniști, cu alte cuvinte! Păi, de unde comuniști acum, și de ce sunt blamați în acest context comuniștii, căci în timpul lor nu se fura așa de lacom ca azi?! Nu mai există acest partid. Iar membri de partid am fost mai toţi, cândva…! Comuniștii ne întorc buzunarele pe dos, de comuniști nu scăpăm noi azi când nici morți nu plecăm în ofertantul loc cu verdeață fără plata vămilor?! Cum adică, atâţia oameni nehaștagiști suntem cu toţii „ciuma roşie”?! Cum să vorbeşti astfel, ce foloase avem noi de pe urma descărcării acestor torente de ură a noastră împotriva noastră?!

Cine donează bani pe neștiute, dar cu prețul voturilor pe traseu duhovnicesc?! Cine dă ochii peste cap la slujbe câteva zile preelectorale auzindu-și într-o stare de beatitudine numele preaslăvit?! Cine creează tensiunea pasiunii pentru muzica lugubră a cătușelor? Cine oprește controlul DNA într-o parte și-l declanșează în alta? Cine-a inventat evlavia coruptă? Cine altcineva, decât politicienii, boşii, mahării localităților?! Unii au nevoie de susţinere în campanii electorale și se slujesc cu folos de pravoslavii degradante! Se fandosesc în fapt cu donații la biserici, dar totul este la vedere prin reacția iudelor teologice care prosperă. Ei sunt de fapt stâlpii de nădejde ai bordelului politic transgresat în umbra lăcașului sacru, admit, apără și încurajează blasfemia prin mită pe voturi…! Oameni cu studii îndoielnice, fără meserii de bază, fără pricepere concretă la ceva practic pe lumea aceasta intră în politică, iar drumul de parcurs este mai neted prin fața altarelor!

Poate că a venit vremea să fie măcar un pic investigate denaturările umane sub patrafir şi dincolo de cursul banului liturgic, banului pentru servicii bisericeşti, şi ai cutiei milei, ori banului de pe umblatul de mai multe ori pe an, cu busuiocul pe la case. Ar trebui privite mai atent, eficient şi cu gânduri drepte arhivele. Acolo se găsesc în acte hoții ce trebuiesc scoase la lumină fără frică de focul iadului, căci păcatul nu este al victimei jecmănite, păcatul este al manipulatorului care jecmănește.

Acuzele nu îi privesc pe preoții cinstiți, pe preoţii preoți, pe preoții înţelepţi, pe preoții demni, pe preoții credincioşi şi nefarsori. Nici pe biserica noastră strămoșească. Plecăciune nefariseică în faţa acestora…! Dar să se dea un pic în lături păcăleala cu păcatul deschiderii gurii pentru altceva decât rugă și spovedania bietului muritor de rând, căci ne-om trezi într-o bună zi că ne-am dat de pomană respirația, vorba, aerul, carnea și sufletul la umbra unei criptice autonomii bisericești care, scăpată de constrângerile regimului comunist pare un armăsar scăpat de zăbală, ce cabrează ca un smeu și scoate flăcări pe nări.  Au început unii slujitori ai rugii șă zburde printre noi, să ne coboare sub condiția umană, în comanda lor. Ei fac tot ce vreau, orice atingere a libertății lor lipsite de orice control și lunecate pe lângă legi e apărată de falsul scut al puterii Lui Dumnezeu, ca și cum Dumnezeu grija asta o are: să apere de orice și pentru orice pe supușii Lui.

Este necesar un pic de curăţenie şi acolo unde s-a secularizat viclenia. Consecinţele unui astfel de demers nu ar fi decât restabilirea credinţei, modestiei, încrederii în ceea ce trebuia să rămână primul şi ultimul tărâm nepătat, românesc: biserica strămoșească!

(sursa foto: realitateadearges.net)

Aurel V. ZGHERAN

Facebooktwitterby feather