Propun cititorilor două personalități gălățene. Întru slujirea frumosului zămislite. Un sculptor și un exeget: Silviu Catargiu și Corneliu Stoica. Ambii pe aceeași copertă de carte, însă, fiecare cu privirea, gândurile și talentul care îi arată lumii în ceea ce au mai nobil: primul cu ciocanul și dalta, al doilea cu stiloul.
În vara anului 2022, criticul și istoricul de artă Corneliu Stoica pune înainte publicului larg albumul „Silviu Catargiu”, pentru a slăvi memoria unei flori de Bucovina răsădită în Țara de Jos a Moldovei, aici, la Galați.
Nimic mai frumos și mai jertfelnic pentru domnul profesor Stoica decât a trudi pentru înveșnicirea unui nume și a unei opere artistice, dacă mai era cazul, pentru că de la început acestea făcutu-și-au loc, soclu și punte.
Silviu Catargiu, un destin artistic binecuvântat.
În ceea ce privește existența, se constată că e marcată de trei puncte necoliniare: Capul Codrului, județul Suceava – punctul sosirii în lume și al copilăriei; Cluj-Napoca – punctul formării și al deprinderii măiestriei artistice; Galați – locul afirmării și al realizării operei sculpturale, al împlinirii ca om, precum și al plecării din lume.
În ceea ce privește creația sa artistică, Silviu Catargiu însuși, dar și criticii de artă afirmă că e strâns legată de aceleași puncte enunțate mai sus, necoliniare în realitate, dar care construiesc o coliniaritate ce configurează linia pe care a mers demersul său artistic. În primul rând, este născut acolo, în ținutul Sucevei, sub semnul unui vis pe care-l conștientizează și-l mărturisește pentru că e cel „pe care l-au prins strămoșii, întreg, în arcuirile Voronețului”, mereu nădăjduind că dalta sa „va scoate din inima pietrei o fărâmă” din acel vis. În al doilea rând, este produsul pedagogic și didactic al marelui artist Romulus Ladea, profesorul de la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, pentru care e mândru, cuvintele acestuia fiind vii în memoria sa și invocate atât în timpul lucrului cât și în convorbirile cu alte persoane pe considerentul că îi îndreaptă ușor linia evoluției sale spre zenit. Iar în al treilea rând, Galațiul i-a oferit șansa afirmării, dăruindu-i elementele sculpturale și metaforele discursului său artistic și dându-i posibilitatea plasării sculpturilor sale în zonele din oraș favorabile privirii, citirii și înțelegerii mesajului acestora. O misiune împlinită. Vedeți-i linia: este dreaptă și aproape verticală. Curată îndreptățire pentru a i se dedica o asemenea lucrare.
Ceea ce impresionează la autorul albumului este munca neobosită de cercetare, de corelare a viziunii artistice a sculptorului cu întregul sculpturii naționale, de aflare a posesorilor de lucrări marca Silviu Catargiu, de a procura imagini ale acestora, de a le fișa, de a le analiza și interpreta. Ani de zile pus pe căutat și adunat. Și câte i-au scăpat, fiind prea mare suprafața răspândirii sculpturilor sale de interior și neștiut catalogul colecționarilor săi.
Chiar l-am întrebat odată pe domnul Silviu dacă are o evidență a lucrărilor vândute, cu numele cumpărătorilor sau ale celor preamăriți cu asemenea daruri pentru că în realitate cerea foarte puțin, se bucura de euforia „căutătorilor de frumosul meu”. „Opera trebuie să circule, nu să stea la mine în atelier. Atunci mă supăr, că n-are căutare. Înseamnă că am muncit în zadar. O dau și pe degeaba, numai să știu că acela care o primește chiar o prețuiește.”
Cu toate acestea, albumul cuprinde 132 de reproduceri după sculpturile celui care dă substanța volumului de artă, reliefând toate genurile sculpturale adorate de artist: lucrări monumentale („In memoriam”, „Pasărea apelor”, „Geneză”, „Chemarea zborului”), ronde-bosse-uri (,,Învingătorul”, „Sensul jertfei”, „Icar”), busturi monumentale („Poetul Vasile Alecsandri”, „Pictorul Gheorghe Petrașcu”), lucrări de factură populară („Mireasă”, „Muzică”, Baladă”), basoreliefuri („Valurile Dunării”), reliefuri („Sfânta Ana cu Fecioara Maria”), crucifix („Iisus Hristos”), metaloplastie („Harfă”) ori lucrări de interior („Izvorul”). Este reliefat și evantaiul materialelor folosite de sculptor: lemnul, marmura, piatra naturală, piatra artificială, bronzul, inoxul, metalul, ghipsul patinat, arama. Numai pentru a evidenția complexitatea și neliniștile artistului, perpetua căutare de rezolvare plastică a ideilor sale.
Tematica operei catargiene este surprinsă de critic în mod pertinent, cu exemplificări de lucrări și înfățișată într-un mod comprehensibil cititorilor acestui album spre înțelegerea rostului artei sculpturale și de cei în domeniu și de cei amatori, dar consumatori de artă plastică. Analizele sumare făcute principalelor lucrări constituie ghiduri în intrarea și parcurgerea universului acestui artist, în cunoașterea fenomenului artistic numit sculptură, în vizualizarea legăturii dintre natură, informațiile de sorginte populară sau mitologică și arta plastică, domnul Corneliu Stoica aducând clarificări în orientarea artistului spre esențializarea și intelectualizarea simbolurilor utilizate și vădit întrebuințate în vederea articulării artei sale cu spiritul marilor înaintași români: Brâncuși, Maitec, Apostu, Nicăpetre, Tiron etc.
Trebuie menționat faptul că albumul este alcătuit cu responsabilitatea specialistului în domeniu, prezentând informații din viața și creația artistului, punând accentul pe valoarea și contribuția acestuia la dezvoltarea artelor plastice în partea de est a țării, ca sculptor și ca profesor la liceul vocațional din localitate, și la îmbogățirea patrimoniului cultural-artistic din ținutul Dunării de Jos. Este o reușită a domnului Corneliu Stoica, o lucrare care merită a fi parcursă din mai multe puncte de vedere, pregnantă fiind grija constantă de a pune în evidență atât noblețea spirituală a omului cât și frumusețea sculpturilor.
Apariția acestui album de artă prilejuiește o sărbătoare. Păcat că artistul nu este cu noi, nu se bucură de modul cum este receptată arta sa și, mai ales, nu e alături de Corneliu Stoica pentru a-i prezenta, în felul său simplu, cum îl știm din vremea pe când era președintele filialei, mulțumirile pentru munca depusă și onoarea de a-l prinde în felul său, critic, eternității. Și nicidecum nu i-ar fi lipsit un pahar de vin. Însă, acum artistul e la ora când tace, sculpturile sunt singurele care predau non-stop lecțiile despre frumos, despre viață, despre înălțare, poate le aude cineva și se va încumeta a asculta poveștile care stau în interiorul acestora. În vremea aceasta, credeți-mă, timpul, din toate cuvintele rostite și nerostite la aceste lecții, naște nisipul…
Slavă celui care a cioplit sau a modelat, cinste celui care a scris și a finanțat, mulțumiri editurii care a publicat!
(Corneliu Stoica, Albumul de artă „Silviu Catargiu”, Editura „Axis Libri”, Galați, 2022)
Stan M. ANDREI
iulie 2022


