Are ochi de cer! Din ei se revarsă strălucirea unei pulberi de cobalt, albastre.

Privirea-i inundată de raze aurii de soare contemplează ca prin două ferestre azurii lungi piste de alergare între startul fragezilor ani ai copilăriei și apogeul performanțelor sale sportive…!

Este Gabriela Szabó, sprintena atletă ce-a cucerit lumea cu mirabile victorii sportive, frumoasa șoimăriță ce-a înconjurat ca fulgerul ovalurile marilor stadioane ale continentelor, a biruit și a ridicat cel mai sus steagul, imnul și prestigiul României.

A fost o formidabilă sportivă, a fost și este un om minunat de frumos…! A urcat palmaresul atletismului românesc la anvergura de depășire a limitelor sportive în lume. Ceea ce nu putea să aibă ca piatră de fundamentare umană decât calitățile cele mai vrednice – da, numai acest cuvânt poate explica ilimitat parcursul sportiv și uman al Gabrielei Szabó: vrednicia.

Iar un om cu astfel de calități, un sportiv atât de strălucitor, care nu are valoare luată cu împrumut de undeva, care nu a primit-o de la cineva pe seama traficului de influență ori pe cine știe ce rute, surse, jocuri, concursuri de împrejurări politice, ci numai și numai pe merit, nu va fi niciodată victimă a propriilor vicii versatile, în niciun caz, un astfel de sportiv și om cum a fost Gabriela Szabó va fi și va continua să fie la fel, indiferent cum, de către cine și în favoarea cui s-ar transforma șustele omniprezente și s-ar modela oamenii. Gabriela Szabó cea dintotdeauna este Gabriela Szabó cea de azi și va fi Gabriela Szabó cea de mâine…!

Dar, într-o zi, micul Dan de la Primăria Municipiului București, ciudat ca om, incapabil ca edil, după șubreda știință, de fapt după grava lui neștiință de nimic, trezit și el peste noapte, ca atâți alții, mare dregător, își pune în cap să o elibereze din funcția de conducere a Clubului Sportiv Municipal București! Și o face, nici n-a fost greu în țara, în lumea și-n vremea în care progresism înseamnă decadență. Încât, într-o zi, marea sportivă a bucuriei, fericirii și mândriei noastre în anii în care micul Dan zice că învăța nu știu ce, nu știu pe unde, că nu i-a folosit cu nimic în munca de răspundere pe care ar trebui să o presteze magna azi, se vede aruncată afară dintr-o funcție la care ea se pricepea cel mai bine, iar pe de altă parte, funcției i-ar fi fost cel mai bine în răspunderea ei…!

Reputata atletă campioană este calmă, răspunde civilizat, știe că este nemeritat ce i se întâmplă. Micul Dan de la primărie, pe care l-am văzut într-un tramvai prin București, pe 10 decembrie (2022), cu o pleașcă de pălărie pe cap, de parcă era un pui de bogdaproste, certându-se cu lumea și dând vina nelimitat și necontenit pe Gabriela Firea în timpul căreia era căldură și apă caldă, este prea mic pentru a dimensiona și prețui valoarea, așa că merge neclintit cu samavolnicia, făcând numai rău pe unde-i calcă piciorul. Ca urmare, Gabriela Szabó îl cheamă în judecată pe mic și câștigă la instanță, micul fiind obligat la plăți de despăgubire și reprimirea în funcție a fostei remarcabile sportive. Repusă de lege în funcție, ea merge la serviciu, dar neînduplecatul primar mic și cu pleașcă pe capul creț își trimite garda și îi pune în vedere că i s-a desfăcut contractul de muncă – pentru mic, se vede, legea este tot ceva mic, în lumea micilor toate sunt mici, nu e nevoie de nimic mare!

Nu mai știm acum ce va urma în timpul cel mai scurt, fapt este că fiecare zi cu o conducere lipsă ori improvizată în tot cazul, prejudiciază eficiența activității la CSM…! Cu micul de la primărie și oamenii curentului politic scos din țâțâni, din care provine, nimic nu mai este previzibil afară de spectacolul scandalos.

Deocamdată așteptăm, e tot ce ne-a rămas! N-am putea însă, orice s-ar întâmpla, să ne pierdem de tot speranța…! Într-o zi valoarea se va întoarce. Victorioasă întotdeauna, Gabriela Szabó nu va fi cu cei învinși. Aşa cum salcâmul de astă vară şi-a scuturat florile, dar nu a pierit, ci trece numai prin iarnă şi va reînfrunzi, după cum zăpada de astă iarnă nu a pierit nici ea, ci a plecat în nori şi se va întoarce cu o altă ninsoare, şi în ce o privește pe mirabila campioană a atletismului mondial vremea se va întoarce. Momentul frumoasei, plăcutei, inteligentei, valoroasei atlete care ne-a făcut mari bucurii cândva și care astăzi s-a întors în viața sportivă pentru a-și pune în valoare, dintr-o funcție de conducere, experiența, talentul, hărnicia, dăruirea, vrednicia, întru slujirea sportului românesc, se va întoarce și el.

Poate că, luați de valul propriilor îngândurări ale fiecăruia, unii dintre noi am încetat să ne-o reamintim frecvent pe Gabriela Szabó, ea rezumându-și decent vizibilitatea în coordonatele activității sale exclusiv profesionale la Clubul Sportiv Municipal București, dar, ce mirare, a făcut și micul Dan ceva pentru țară: a readus-o pe totuși neuitata Gabriela Szabó cu un pas mare în actualitatea publică românească. Faptului acestuia i se datorează (iată că în contextul actelor celor mai reprimabile ale micului Dan este loc și pentru „datorită”, nu doar pentru „din cauza”) și prezentul text, precedat de alte două și fără îndoială că urmat de altele, poate chiar de o carte – am scris și voi mai scrie cu plăcere despre marea campioană mondială Gabriela Szabó, voind să oglindesc ce e frumos și remarcabil din perspectiva palmaresului ei sportiv și a contribuției sale ca director competent la CSM. Iată, însă, că știrile curente ne abat la subiecte agitate.

Este admirabil însă, în ce o privește pe atleta foarte stimată și prețuită în lumea întreagă, că ea explorează și cucerește un dens spațiu mediatic, uneori chiar și din unghiul de vedere negativ al câtorva detractori, iar aceasta pentru că aproape întreaga sa viață și din toată ființa sa nu a existat bucurie și dăruire mai mare decât cele din perimetrul sacru pentru ea: sportul, atletismul cu precădere. De aceea s-a și bucurat de respect și admirație atât în lumea confraților ei sportivi, cât și din partea marelui public, al numeroșilor fani de pretutindeni, toți ochii aţintiţi spre ea, din zări de lume apropiate sau îndepărtate, cunoscute ori nevăzute și neştiute, inimaginabil de entuziast, fiind argumentul.

Marii campioni sunt, fie zi, fie noapte, undeva, în multe locuri pe care conştiinţa proprie nu le intuieşte. Ei nu vor putea cunoaște niciodată câți și unde sunt acei care îi iubesc – sentimentele celorlalți, pe mine cel puțin, nu mă interesează. Și totuși, nimic nu e mai darnic decât dăruirea pe sine, necondiţionat şi nemărginit. Astfel, fără a fi posibil ca marea noastră campioană Gabriela Szabó să aibă vreodată o situație la zi cu tot ceea ce o privește ca informație publică, ori cu atât mai puțin despre imensul număr al admiratorilor ei, ea poate să fie sigură de faptul că este una din personalitățile României care a caligrafiat frumos, cinstit, vrednic, o pagină de aur a istoriei atletismului românesc, iar națiunea română o iubește, o apără și o dorește în prima linie de front a sportului românesc, de pe care se pun bazele funcționării lui, administrativ și competițional.

De la apariţia fulminantă în raza de lumină a victoriilor ei răsunătoare au apărut şi mulţi admiratori ai marii sportive, ce i-au rămas fani până azi. Dar, dacă unii nu îi pot fi admiratori, disprețuitori de ce să îi fie?! Este de neînțeles…! Ignorându-l, firește, pe micul Dan, căci el atât poate, de ce să fie cineva, oricine și în oricare ungher de lume, care să o disprețuiască pe Gabriela Szabó?!

Chip frumos, spirit frumos, prin care se scurge o linişte, o blândeţe, o bunătate, o pace, admirabila Gabriela Szabó exemplifică un adevăr uman frumos: aşa cum cerul se termină, în perceperea umană cu stelele, strălucirea interioară a ei se termină cu frumusețea umană și cu valoarea umană, cu vorbirea caldă, surâsul vesel, luminos, conduita gestică decentă, civilizată, impunătoare de respect, eleganța decentă vestimentar, conversația agreabilă, generozitatea…!

Micul cu pleașca pe cap nu poate decât să păstreze distanța cuvenită de respect…! El, dacă nu este singur, în mod sigur are o gardă mică – omul este după chipul alor săi…! Dar Gabriela Szabó este înconjurată de națiunea română, de neștiut câți admiratori din lumea întreagă și iubită de ei…!

Cu ochii și urechile la București, toți aceștia fierb așteptând finalul unui scandal odios ce-a încercuit-o violent, dar fără șanse pe inegalabila Gabriela  Szabó…!

by

Referinţă Bibliografică

Gabriela Szabó. Atleta cu cer în privire/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 10 decembrie 2022