Eveniment cultural
Reîntâlnire, de toamnă, cu Vișniec
În timp, Franța urcat-a ferice pe soclu câțiva d-ai noștri ajunși pe pământu-i prielnic. Aducându-le notorietate, onorabilitate și eternitate. Brâncuși, Enescu, Ionesco, Cioran, Lovinescu, Ierunca, Goma, Țepeneag. Între ei, mai nou, Matei Vișniec. Deși sociolog de profesie, jurnalist și dramaturg cu osebire. Fecund creator de teatru. Romancier chiar. Gazetar activ și-n prezent. Om de cultură nedezmințit. Care-a dovedit ce știe și poate grăi recent, la Pitești. În aula Bibliotecii Județene ”Dinicu Golescu”. Vorbind îndreptățit și convingător despre jurnalism și literatură. Evidențiind binevenit, pentru toți cei prezenți în sală, influențele reciproce. Legăturile inevitabile dintre ele statornicite firesc. El însuși stând mărturie în chestiune. Căci avut-a inspirația și tăria cuvenită să se dezvăluie. Povestind multe despre dânsul în comunismu` dâmbovițean, da` și-n exilu` parizian. A evocat varii stări de lucruri dintr-o țară sau alta. Cu preponderență-n cultură. Într-ale artei scenice, de ieri și de azi, cu precădere. N-a ocolit nici aspecte politice. Psiho-sociale. Educaționale. Axiologice. Vădindu-se un analist amplu pregătit. Obiectiv, întrutot de aprobat. Și de suflet. Deplin motivat. Clar de ascultat…
Ei bine, l-am reascultat încântat. Fincă-i vorbitor cert cuceritor. Și destul de răbdător la dialogu-n cascade, inevitabil. Spunându-i că-n anii din urmă am fost spectator al câtorva piese ce-i poartă semnătura, l-am întrebat dacă și cum ar putea crea o relație specială cu instituția teatrală argeșeană. Precum s-a-ntâmplat prin alte colțuri de țară, util realmente. S-a arătat, în principiu, deschis ideii. Cunoscându-l cu acest prilej și pe Dan Tudor, noul manager de la ”Davila”. Venit și el, inspirat, la conferință. Sper eu, la fel de dornic a demara fără-ntârziere procedurile cuvenite. N-au lipsit autografele și discuțiile după. Din partea-mi, invitația mărturisită de a reveni cât mai curând. E plăcut și folositor să-l ai, adeseori, interlocutor…
O spun iară ca o concluzie: păcat că intelectualitatea urbei fu majoritar absentă. La un așa eveniment cultural veritabil. Pentru care directorul amfitrion al momentului, Tavi Sachelarie, merită mulțămiri o droaie…
by