Ce toamnă melancolică…! Patru sunt anotimpurile vieţii. Primul nu pricepem de unde vine, ultimul nu cunoaştem unde pleacă. Fiecare îl devorează pe cel din urmă şi este devorat de cel ce vine.

Doamne, nu te supăra, dar nu cumva să mă împroprietărești și pe mine cu loc de verdeață din pășunile cerurilor. Eu poftesc o podgorie de jad să-mi catifeleze somnul veșnic. Lacrima strugurilor mă îndulcește cu iubire, de aceea mușc din viață ca din mărul raiului, dar verdeață nu pot să pasc pentru că îmi strepezește dinții.

Afară de asta, după cum nici nu mi-am făcut palate-n cimitir, nici n-am de gând să mă-nghesui la retrocedarea împărăției cerurilor, eu am moștenirile și agoniselile mele: o ființă, un nume, o iubire…!

După ce neuitata mea mamă mi-a dat viață și mi-a spus numele în formă de iubire, o dulce artistă mi-a luminat iubirea în formă de ecou și mi-a cântat-o în melodia „Prieten drag”.

Amândouă au trimis la mine îngerul din ele în formă de două raiuri care au intrat în inima mea.

Când îmi va sosi vremea, în raiurile din inima mea vreau să mă înmormântez ca-ntr-un loc de veci.

Dacă va fi primăvară, păsărelele crângului, dacă va fi vară, umbra crângului, dacă va fi toamnă, frunza crângului, dacă va fi iarnă, singurătatea crângului să mă prohodească musai fără zicerea cu verdeața…!

(Foto: Mama; Aurel V. Zgheran cu Pompilia Stoian, București, 21 octombrie 2018)

by

Referinţă Bibliografică

Lăsământ pentru Sfântul (dedicații mamei și Pompiliei Stoian)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 17 octombrie 2022