La biserica din ilustrațiile fotografice de mai jos a slujit părintele Constantin Pădure (foto stânga, sus), vrednic și cu dragoste; în anul 2003, eu, cel care semnez textul de față, îndemnat de amintiri și dator totodată în fața lor, am pictat firidele exterioare – atunci și aici am avut un accident grav, schela rupându-se, iar eu căzând în gol tocmai de sus și suferind severe traume corporale (foto dreapta, mijloc: preoteasa Erzsebet, omul frumos și bun care mi-a fost și îmi este alături de când pictam acele firide și până azi)
Fapta e drumul cert al omului spre ieșirea din refugiul anonimatului său. Un licăr de bine făcut în viață, ca și umbra faptei rele scoate omul din ficțiune și lamentare, fărâma de bine dar și inevitabilul rău antrenându-l în trăirea vibrândă a vieții și-n vigoarea gândirii, căci toate trezesc mintea din odihnă și corpul din lene…!
În contextul unor astfel de meditații nu e loc de a fixa temperamentul şi viața în act ale unui preot, strict cuprinse în conul de lumină al binefacerii, nici contemplaţiile unui poet, strict ermetizate în melancolii demonice. Nu! Într-o viață de om, unul și celălalt traversează versanți mai dulci, ori mai canonici, cu patimi şi relaxări! Viaţa e diversă, împânzită şi de rele şi de bune…!
Fiecare dintre noi îşi are drumul său de-a curmezişul, drept ori serpentinat prin ea. Cel predestinat părintelui Constantin Pădure, paroh îndelung timp în comuna Bahna-Neamţ, la bisericile din Ţuţcani-deal, Ţuţcani-vale, Broşteni şi Liliac a fost urcuş pieptiş, parcă menit unui neîncetat test de hărnicie şi de cea mai statornică şi proeminentă naturaleţe a omenescului în mijlocul oamenilor cu preocupările lor zilnice de muncă, de petrecere, de rugă, de bucurie şi întristare, cu rod şi pierderi, cu apăsări şi remedii, cu bune şi rele de sus şi de jos…!
Toată viaţa sa, curmată prematur, părintele a muncit ca robul! La ce i-o fi trebuit aceasta?! Toată lumea s-a întrebat. Nu s-a rezumat la slujirea enoriaşilor şi bisericilor sale, a muncit şi în construcţii, şi în agricultură, a condus tractorul în brazdă, şi-a ridicat casă, a făcut orice, se pricepea la tot, nu lăsa pe altul să-i lucreze ceva ce putea face el, pleca în zori la treabă, intra în casă pe înserate…
A fost şi primar al comunei sale natale, Bahna, a îngrijit toate bisericile la care a slujit ca preot paroh, le-a reparat ori reconstruit, le-a împodobit cu pictură din nou, ori restaurată… (personal am efectuat lucrări de pictură la toate aceste biserici, ajutat fiind de fratele meu Adrian, la două dintre ele, cea de la Liliac şi cea de la Ţuţcani-vale – spre sfârşitul lucrărilor de la Liliac a venit să mă sprijine, căci mă aflam în tindă şi eram în pragul iernii, prietenul meu pictor Constantin Coşa; la biserica de la Broşteni, de asemenea păstorită de părintele Constantin Pădure am suferit un groaznic accident, schela frângându-se şi prăbuşindu-mă cu ea de la o înălţime de la care e o mirare că am scăpat cu viaţă – am zăcut imobil la spital, şi după aceea, mult timp…!) Toate acestea săpau latent urmele oboselii şi crevasele bolii în corpul său…!
Avea o minunată soţie, părintele, blândă, inteligentă, bună, cu frumusețe corporală ce nu poate fi ocolită de privire, dar și cu frumusețe sufletească ce pătrunde până la inimă. Prezbitera Erzsebet Pădure Kovacs voia să îl înţeleagă, dar, probabil simţea că efortul pe spetite, zi de zi, afecta iremediabil sănătatea soţului ei, părintele căruia nimeni însă nu-i putea schimba dragostele şi îndemânările sale practice. Pentru el o clipă pasivă însemna un veac de plictiseală!
Într-o zi, (10 noiembrie 2015), prea exactă în raport cu planurile Lui Dumnezeu, prea surprinzătoare după ţelurile comune umane, părintele a lăsat totul din mâinile sale ce i-au fost aşezate cruciş pe piept! S-a stins, prăbuşindu-i în lacrimi pe toţi consătenii săi, enoriaşi ai bisericilor pe care le deservea. Pe 11 noiembrie, ÎPS Ioachim Bacăuanul, arhiepiscop al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, a oficiat o slujbă la căpătâiul său şi a adresat un cuvânt de mângâiere familiei, precum şi credincioşilor prezenţi la priveghi. A fost înmormântat pe 12 noiembrie 2015, la Broşteni.
S-a stins un preot cu vocaţia muncii, o oglindă umană a seriozităţii, evlaviei, iubirii nemărginite de familie, vegherii statornice la bunăstarea ei, un preot care şi-a slujit biserica, familia, comunitatea sătească şi spirituală aproape jertfindu-se, detaşându-se de tot binele, liniştea, odihna sinelui corporal şi urcându-şi calea propriului asfinţit cu o povară nelăsată de pe umeri până în ultima clipă!
Parcă se grăbea, parcă voia să cuprindă într-o singură clipă destinul unei veţi… voia să facă tot foarte comprimat, parcă ştiind că are puţin timp, întotdeauna îşi storcea toate puterile ca să termine treaba dintr-o zi, spre a începe de cu zorii următoarei o istovire nouă…!
Acesta a fost părintele Constantin Pădure, săvârşit din viaţă în tragica zi de noiembrie a anului 2015…!
Galerie foto: Preoţii din Protopopiatul Buhuși (părintele Constantin Pădure este în rândul trei de jos în sus, al treilea de la stânga la dreapta); Preoteasa Erzsebet; E primăvară…! Rămurelele și sufletul înfloresc minunat de frumos…! În toate florile se aprinde și luminează simfonia unei iubiri…!; O casă ce contemplează până în zare comuna păstorită de bunul preot Constantin Pădure; Ultimele clipe ale părintelui în biserica sa de la Broșteni, pe care a împodobit-o ca pe o mireasă, întâile pe drumul eternității…! În urma sa au rămas soția, au rămas copiii, i-a rămas întreaga agoniseală a familiei, i-au rămas bisericile, toate restaurate, îngrijite, înveșmântate frumos…, i-au rămas enoriașii pe care i-a păstorit, care l-au ascultat, l-au urmat și l-au iubit…!; Imagini dureroase de la înmormântare
Aurel V. ZGHERAN


