Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea: Ne-Zbor

Eugen Serea: Ne-Zbor

Eugen Serea
Ne-Zbor

O, ce-ai văzut la mine, Doamne Sfinte
De mi-ai crescut în mână un condei?
Cum ai țâșnit din stânca mea cuvinte
Ca-n plin deșert să se adape miei?

De ce mi-ai dat privirea și aripa
Tăriilor, ca Vulturii de Sus?
De când mă doare veșnicia, clipa
Și mă topesc vecernii în apus?

De unde vin icoanele de Taină
Ce le-ntrupez în stihuri vii apoi?
De ce îmi e Lumina scut și haină
Iar stelele-mi sclipesc și în noroi?

Când mi-ai pătruns adânc în rădăcină?
Eram sădit la mal de Babilon!
Cum de-s aici, în fața Ta la Cină?
Mai e-n Ofir vreun nesecat filon?

În lumea rea și deznădăjduită
De Harica Vedere din Tabor,
Între tăcere, spaimă și ispită,
Spune-mi, Te rog, Iisuse: de ce zbor?

( vol.Ninsoare în august)

Facebooktwitterby feather