Ai sosit ca o codană dornică de hârjoneală
În mantia-ți lucitoare prinsă-n umeri cu beteală
Și-ai intrat adânc în codri dănțuind printre copaci,
În veșminte de aramă peste noapte să-i îmbraci.
Coborât-ai maiestoasă de prin vii și din ponoare
Luncilor să le furi floare să o pui la cingătoare,
Dulci miresme și culoare să le dai copiilor
Și flăcăilor mireasă, zâna podgoriilor.
După ce-ai umplut hambare și-n grădini ai dat târcoale,
Pomilor punând rugină de la vârf și până-n poale,
Lacrima din cer oprit-ai și prin dansul tău sprințar
Mantie de-argint întins-ai sub cupola de cleștar.
Ca să speli păcatul lumii și să-ngropi trecuta viață,
Ai pus burnița la treabă și-ai ascuns lumina-n ceață,
Vântului ai dat putere să se facă auzit
Ca, prin el, să-ți spunem ție, Toamnă, bine ai venit!
Drepturi de Autor: Copyright © 2021 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.


