Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ANIVERSĂRI » DRAGOBETE » Camelia Opriţa: Descântec de Dragobete

Camelia Opriţa: Descântec de Dragobete

Descântec de Dragobete în Ruine | Incanto di Dragobete tra le Rovine

Română Italiano

De Dragobete, printre pietre reci și ziduri ce s-au frânt, A Dragobete, tra pietre fredde e mura infrante,
Iubirea-și face loc, ca un curat și nou descântec sfânt. L’amore s’apre un varco, come un puro e santo incanto.
E busuiocul codrilor, din lacrimi vechi născut, È il basilico dei boschi, da antiche lacrime fiorito,
Să vindece prin floare tot ce timpul a durut. Per guarire col suo petalo ciò che il tempo ha ferito.

Te-am rugat să mă ierți că te iubesc în plină „ruină”, Ti ho chiesto perdono se t’amo in piena „rovina”,
Dar Dragobetele ne-aduce azi un strop de cer în mână. Ma Dragobete reca un lembo di cielo tra le mani, stamane.
Chiar dacă omul e efemer și veșnic instabil, Anche se l’uomo è effimero e in eterno instabile,
Iubirea noastră-i podul către tot ce e subtil. Il nostro amore è il ponte verso l’oltre sottile.

Nu-ți fie teamă de ce-i frânt sau ce-a rămas în urmă, Non temere ciò ch’è rotto o quel che resta indietro,
Căci dorul nostru, azi, orice blestem de piatră curmă. Ché il nostro anelito ogni anatema di pietra ora spezza.
E timpul regăsirii, al florii ce-și caută un rost, È il tempo del ritrovarsi, del fiore che cerca il suo senso,
Să punem alb pe locul unde întuneric a fost. Per posare il bianco dove il buio era più denso.

Să fim ca lămâița ce parfumul și-l revarsă, Saremo come il gelsomino che il suo aroma riversa,
Peste viața ce părea, de-atâta ură, arsă. Su questa vita che pareva, da tanto odio, arsa.
Căci de ziua iubirii, sub cerul de mărțișor, Perché nel giorno dell’amore, sotto il cielo di marzo,
Rămâne doar curajul de a fi… învingător. Resta solo il coraggio d’essere… un passo avanti al fato.

Alege să construiești, nu să dărâmi în treacăt, Scegli di costruire, non di abbattere passando,
Și dragostea va descuia al fricii tale lăcat. E l’amore scardinerà della tua paura il lucchetto.
Printre ruine, iată, se naște-un nou pământ, Tra le rovine, ecco, sorge un mondo nuovo e fecondo,
Căci iasomia-i semnul că viața e… Cuvânt. Ché il gelsomino è il segno che la vita è… Verbo.

Chi è Dragobete?

Dragobete è l’antico dio della giovinezza, della gioia e dell’amore nella tradizione popolare romena, celebrato il 24 febbraio. Conosciuto come „colui che bacia le ragazze”, non è un cupido capriccioso, ma il guardiano dei cicli della natura.
Mentre il mondo si risveglia dal letargo invernale, Dragobete invita alla rinascita: è il momento in cui gli uccelli scelgono i loro compagni e gli esseri umani si scambiano promesse di fedeltà. In questa poesia, il „basilico dei boschi” (la lillà selvatica o il gelsomino) simboleggia la purezza resiliente: quella forza divina che, nata dalle lacrime e dal sacrificio, ha il potere di far fiorire la bellezza persino tra le macerie della storia e del cuore.
Scegliere Dragobete significa celebrare un amore che non è solo passione, ma un incanto sacro capace di ricostruire il mondo.

Treducere, Camelia Opriţa

Facebooktwitterby feather

Despre OPRITA Camelia

Portret de Autor: Camelia Oprița Cuvântul care hrănește: „Îl privesc pe Ion Creangă ca pe un basm românesc în care copilăria refuză să se termine. Adesea sunt întrebată: de ce scriu literatură pentru copii? Răspunsul e simplu și, totodată, dureros: priviți în jur. Astăzi, bucuria pare să fi devenit o raritate. Oamenii umblă cu frunțile întunecate de griji, cu capul plecat, de parcă ar fi pierdut o monedă de aur și o caută cu disperare în țărână, uitând să mai privească cerul. Destinul meu s-a împletit, încă de mică, cu rafturile bibliotecii din casa părintească. Acolo am învățat că o casă fără cărți este o casă fără ferestre. Chiar și acum, ori de câte ori trec pragul cuiva, ochii mei caută instinctiv biblioteci, etajere sau măcar acele măsuțe de cafea unde volumele stau așezate în tihnă, parcă așteptându-mă să le deschid taina. Trăim într-o epocă în care mulți copii sunt învățați să creadă că povestea este o „minciună gogonată”, o iluzie fără folos. Eu cred contrariul. În viziunea mea, literatura nu este o evadare, ci o hrană esențială: dacă ți-e foame de sens, o carte te hrănește; dacă ți-e sete de frumos, ea te adapă. Scriu pentru a le reda copiilor — și oamenilor mari care au uitat să fie copii — dreptul de a găsi moneda de aur nu în țărână, ci între paginile care ne învață să mergem drept.” Camelia Oprita - scriitoare, autoare română de limbă română și italiană. Colaborează cu majoritatea revistelor literare din țară și străinătate, semnând și antologii literare pentru copii. -Flacăra lui Adrian Păunescu, Acolada, Alternanțe, Boema ( lumea copiilor) Constelaţii Diamantine, Spații Culturale, Litera Nordului, Neuma, Romania literara, Revista de Cultură și Atitudine Plumb (USR Bacău) Revista „Viața noastră” Bârlad, Revista Țara de Sus ș.a.m.d. Cărți publicate: Cuvântul deschide gândul omului, Bună dimineața, Camelia, Povestea stelelor