Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Proza » CÂND CIORDEAN A AJUNS DECAN, în lumea a patra sau TEORIA INTELIGENŢELOR TOTALE – UNDE, CUM, CÂND ŞI CUI” DIN CICLUL DE POVESTIRI „VIVAT ACADEMIA”

CÂND CIORDEAN A AJUNS DECAN, în lumea a patra sau TEORIA INTELIGENŢELOR TOTALE – UNDE, CUM, CÂND ŞI CUI” DIN CICLUL DE POVESTIRI „VIVAT ACADEMIA”

Cornelia Păun Heinzel : “Când Ciordean a ajuns decan, în lumea a patra” sau „Teoria inteligenţelor totale – unde, cum, când şi cui” din ciclul de povestiri „VIVAT ACADEMIA”

             Imaginea este componentă a graficii cărţilor „El cartero nunca más llama dos veces„ o „Sueños…sueños…sueños… , El laberinto de los enigmas“, The Millennial generation or Transatlantic dream, a ciclurilor de povestiri “Vivat Academia” şi “Vivant professores”; pentru fiecare scriere, diferiţi artişti plastici au conceput în mod special câte un desen. În acest caz, grafica este realizată de Sara Fizbakhsh

Lucian Ciordean, – un bărbat desprins parcă din piesele lui Caragiale, un fel de Rică Venturiano, mai smotocit de vremuri – se roti mulţumit în fotoliul său de piele, ca un adevărat învingător al epocii actuale. Ajunse el, fostul elev – codaş la învăţătură, considerat de către foştii săi profesori a fi cu retard intelectual, pentru că înţelegea greşit tot ce i se preda – din comuna Şmenarii Mari, satul Coviltiru, decanul unei facultăţi de stat – de elită, în alte epoci – al unei Universităţi de prestigiu, din capitala lumii a patra, facultate pe care a transformat-o în mafie foarte bine organizată, încât l-ar invidia chiar mafioţii italieni, cei din cartelurile sud-americane, mafioţii japonezi sau cei ruşi. „Pot să fac absolut tot ce vreau în facultatea mea de stat, deci finanţată de la buget, de unde primesc bani cu nemiluita, fără să mă controleze nimeni, niciodată, ce fac şi cum fac. Pot să dau diplome de absolvire la absolut oricine vreau eu, fără să dau cuiva vreo socoteală. Am făcut studente şi licenţiate pe toate consătencele mele şi ale altora, care au fost la furat de portofele, la cerşit sau la ciordit pe meleaguri străine. Au ajuns profesoare, unele care nici să vorbească corect nu sunt în stare. Să scrie şi să socotească nici pomeneală ! Nici măcar cei şapte ani de acasă nu au ! Eu, unul, nu mi-aş da copilul pe mâna lor de niciun fel. L-ar distruge cu siguranţă, pentru că sunt şi nebune rău. Parcă ar fi bonele psihopate din filmele americane, care chinuie copiii cu metode sadice. Dar mie nu-mi pasă. Dacă mi-au plătit bine examenele pe timpul studenţiei şi desigur examenul final şi cel mai scump, cel de licenţă, atunci nu mă mai interesează. După mine, potopul ! Aşa am gândit întotdeauna, chiar şi când am fost expert la minister şi am încurcat totul pe acolo. Ca urmare a acestor performanţe, cerute în lumea a patra, am fost promovat eu aici, ca foarte tânăr decan. Acum, alte competenţe sunt luate în considerare, nu ca în epocile trecute. Dacă eşti înapoiat mintal, înţelegi totul greşit şi leneveşti, stai degeaba, sau mai bine zis, nu faci nimic, poate doar rău oamenilor care depind de deciziile tale şi provoci încurcături cât mai mari, vei avea cu siguranţă succes în epoca actuală, în lumea a patra. Trebuie însă să îndeplineşti condiţia obligatorie cerută pentru acest lucru, adică să dovedeşti că posezi inteligenţa corespunzătoare propriei mele teorii educaţionale, pe care am inventat-o recent, şi anume „Teoria inteligenţelor totale – unde, cum, când şi cui, dai şpaga cea sfântă”.  De când am terminat facultatea şi m-au angajat ca expert la Minister, am văzut atâtea la viaţa mea, încât am devenit complet imun la înşelătorii, excrocherii, necinste şi ticăloşie. Am ajuns să apreciez răul, nu binele, hoţul, ticălosul iar de omul cinstit râd cu poftă.

Până în 2000, când îmi finalizam eu studiile, în această facultate predau profesori universitari de elită, apreciaţi în oricare colţ al lumii. Valorile morale ale acestora asigurau corectitudinea examenelor. De când am devenit eu decan, cine nu plăteşte, diploma nu îşi primeşte. Mi-am adus ca profesoare toate cunoscutele, cu ochelari cu multe dioptrii, care nu văd bine realitatea , dar şi înţeleg greşit, orice le spune cineva. Chiar ca  secretare, am angajat pe unele, cărora le fug ochii în toate direcţiile, dar nu ca defect de vedere, ci din cauze psihice, încât nu văd să citească actele sau să scrie. Să nu vadă şi să nu înţeleagă matrapazlâcurile mele. Dar ar putea planifica şi comite o crimă cu minuţiozitate, fără mustrări de conştiinţă.

 Nu am inventat, nu am cercetat nimic în viaţa mea, doar mi-am dat doctoratul, după reţeta clasică actuală, din lumea a patra, adică copiind cu sârg, de pe sit-uri tip şcolar.ro, grădi.ro, student.ro, şi altele asemănătoare. Am lucrat încă din primii ani de la absolvirea facultăţii ca cercetător la Institut – unde nu trebuiam să fac nimic, pentru că îmi plătisem cu bani mulţi postul – şi nici ca expert al Ministerului. Dacă vreun profesor cu grade didactice şi cu vechime în învăţământ reclama că nu poate da concurs de titularizare, întrucât specializarea sa este înscrisă greşit, eu Lucian Ciordean îi răspundeam cu tupeu, ca să nu zic obrăznicie: „Eu nu ştiu nimic ! Nu cunosc cu ce se mănâncă astea ! Eu sunt absolvent de Pedagogie, nu am nici în clin, nici în mânecă cu acestea. Nu am habar de discipline tehnice. Profesorul gândea atunci disperat: ”Şi atunci ce cauţi în funcţia asta, să răspunzi de discipline tehnice? Cine te-a pus în postul acesta ? „ Lucian i-ar fi răspus, fără ezitare, dacă ar fi fost întrebat că a fost angajat de cel căruia i-a dat şpagă, Adrian Mitămare, care i-a oferit postul, cu precizarea că nu trebuie să facă nimic, ceea ce el, Ciordean a şi aplicat imediat, ascultător. „Daţi concurs la anul !”, răspundea nepăsător Ciordean. „Cum la anul ?” se lamenta profesorul. „Am familie de întreţinut, copii de crescut. Cum să aştept, după atâţia ani de învăţământ, o clarificare atât de simplă, ca a mea. Întrebaţi la universitate şi vă vor explica imediat corect specializările şi puteţi rectifica eroarea, pe care numai dumneavoastră aveţi dreptul legal să o faceţi. „Nu mă interesează pe mine aşa ceva”, replica Lucian tăios, mâniat că cineva îndrăzneşte să-i deranjeze tabieturile. „Eu îmi primesc oricum banii de la Minister şi fără să mă agit pentru ceva gratuit. Nu trebuie să dau socoteală nimănui pentru ce fac şi mai ales pentru ce nu fac. Doar mi-am plătit postul ca să nu fac nimic, atâta timp cât sunt pe el. Aşa este în ziua de astăzi. Învăţaţi să vă conformaţi noilor cerinţe ale epocii ! Nu mai corespundeţi acesteia !”. Şi apoi medita dispreţuitor: ”Iată un om învins, care deţine inteligenţă după vechile percepţii, aprecieri, depăşite in epoca contemporană.

„Nu am studiat, nu am cercetat nimic în viaţa mea, niciodată, cu o excepţie. Am descoperit o magnifică teorie, cum nici Einstein nu ar fi fost în stare să o descopere, cum nici cercetătorii americani nu au fost capabili să o construiască, şi anume, „Teoria inteligenţelor totale – cine, unde, cum, când şi cui”, a lui Ciordean din Coviltiru de Şmenarii Mari.

Cercetătorilor americani li s-au cerut de multe ori explicaţii pentru a dovedi logic, cum ajung în posturi importante, în epoca actuală, cei care nu puteau să înveţe la şcoală, nu erau buni de nimic şi înţelegeau totul greşit. S-au gândit ce s-au gândit savanţii şi unul dintre ei a strigat într-un târziu “Evrika !”. „Considerăm aptitudinile a fi inteligenţe. Vor exista astfel o multitudine de inteligenţe, pentru fiecare aptitudine în parte”. În prima fază, toţi au fost încântaţi de teorie, pentru că oferea populaţiei o explicaţie a acestui fenomen social. Teoria a fost imediat difuzată în rândul maselor şi mediatizată pe larg. Dar, în timp, unii mai deştepţi au început să comenteze. Cei aflaţi în funcţii nu posedau nici măcar aptitudini, în concluzie nici cu inteligenţele generate de acestea, corespunzătoare teoriei nu erau înzestraţi. Mulţi oamenii aflaţi în posturi importante, de succes nu erau nici muzicali, nu aveau nici simţ artistic, pe natură nu dădeau doi bani să posede o inteligenţă în această direcţie, iar de inclinaţii matematice sau talente lingvistice, nici pomeneală ! Trebuia aflată o altă explicaţie, trebuia găsit un tip nou de inteligenţă. Nici această teorie nu corespundea actualităţii ! Atunci, un cercetător inventiv propuse exuberant : ”Nu posedă nimic? Foarte bine ! Nu au deci nici emoţii ! Emoţia poate fi inteligenţa generatoare de succes !”.

„Bună explicaţie! „ gândiră unii. Urgent mediatizară şi difuzară din plin publicului acest tip de inteligenţă, proaspăt descoperită.

„Ce control al emoţiilor ? ”, observară unii mai destupaţi la minte. „Şefii noştri sunt atât de proşti, încât nici furia nu pot să şi-o controleze. Fac crize de nervi din orice, chiar atunci când nu trebuie. Numai unul inteligent cu adevărat, după vechile standarde, pe care vrem să le considerăm în prezent depăşite, meditează şi ştie să-şi controleze cu adevărat comportamentul. Nu degeaba există anticul proverb :  „Cel deştept cedează”, perimat totuşi  în zilele noastre.

Atunci, vin eu, Lucian Ciordean cu teoria mea revoluţionară: „Teoria inteligenţelor totale în furăciune – cine, unde, cum, când şi cui dai şpagă”, care este echivalentă axiomei mele: “Orice om este inteligent, dar cei care posedă noile tipuri de inteligenţe, gen inteligenţa prostiei, a tâmpeniei sau a idioţeniei, corespunzătoare lui „cine” dă şpagă, inteligenţa hoţiei corespunzătoare „cui” dai şpagă, inteligenţa excrocheriei, corespunzătoare pentru „cum” dai şpagă, inteligenţa    şmecheriei corespunzătoare lui „unde” dai şpaga,  inteligenţa ticăloşiei corespunzătoare lui „când” dai şpaga – sunt superiori tuturor şi numai ei pot urca în ierarhie, numai ei pot atinge culmile succesului. Succesul în epoca actuală, în lumea a patra, este asigurat de posesorul acestei inteligenţe multiple speciale, chiar totale, adică a celui care înţelege totul greşit, nu este bun de nimic, excepţie făcând faptul că ştie unde, cum, când şi cui să dea şpagă. Ca decan al facultăţii în care se studiază, se cercetează fenomene ale acestui domeniu complex, am creat chiar o procedură de aplicare şi de dezvoltare a acesteia, în etape, încă din perioada cea mai fragedă a prunciei. Astfel, părinţii copilului trebuie să se conformeze, să dea şpagă începând cu primii ani de viaţă ai acestuia, la cămin, la creşă – astfel încât absolventele cărora le-am dat eu licenţa să-şi poată recupera banii investiţi în mine – bineînţeles şi medicului care le îngrijeşte odrasla, apoi la grădiniţă şi şcoală, pentru note mari, la concursuri şi olimpiade, la intrarea în liceu, pentru bacalaureat, la admiterea în facultate, la examenele pe parcurs şi la cel decisiv, de licenţă iar la final, desigur, pentru locul de muncă, care reprezintă încununarea întregului demers, pentru care aceştia vor face împrumut pe viaţă, la bancă. Am descoperit recent ”, gândi Lucian, „cu inteligenţa mea sclipitoare de tip nou, adică totală, că există unii oameni care aplică teoria mea, chiar înaintea naşterii copilului lor, când se înseminează în vitro sau se clonează pentru a procreea. Am extins însă teoria mea, chiar mai departe, până la intrarea în Rai, în viaţa veşnică – idee pentru care înalt preasfinţitele feţe bisericeşti ar trebui să-mi fie pe veci datoare, deoarece muritorii, ticăloşiţi după o viaţă în necinste, în care cu ajutorul banilor, au obţinut avantaje necuvenite, au şansa şi pot să-şi spele păcatele, tot cu ajutorul şpăgii, pentru a fi primiţi acolo. Ideea mărturisesc sincer că nu-mi aparţine. A fost inspirată de versurile şlagărului de succes, auzit de mine azi dimineaţă la radio: „ în Rai / Când am ajuns cu bani , / Era deja închis”.

Mai am totuşi un vis, pentru că în epoca actuală  mi-am putut îndeplini orice fantezie oricât de scumpă a fost, din banii ca decan, din programe, ca profesor universitar, la Universitatea mea şi la încă multe altele din ţară, pe la care nici nu trec dar salariile mi le iau, ca expert al Ministerului, ca cercetător la Institut, ca director de fundaţie, ca patron de asociaţie non-guvernamentală şi alte vreo câteva surse, neglijabile în aceeaşi măsură ca anterioarele. După întâlnirea cu reprezentanţii învăţământului din Danemarca, m-am hotărât să nu mai fiu un egoist. Să dau şi celorlaţi din fericirea mea aflată acum la cote maxim maximorum. Dacă la danezi inteligenţa se defineşte tot în accepţiunea clasică şi astfel se explică rezultatele lor ridicate în educaţie, eu mă bazez pe cuvintele sfinte „Fericiţi cei săraci cu duhul” şi doresc să le aplic în învăţământul actual din lumea a patra, chiar dacă procedez ca prostul din poveste, care a tras carnea crudă de vacă pe uliţa prăfuită a satului, încercând să urmeze sfaturile părintelui său, care îl îndrumase să conducă vaca pe drum. De când sunt mici până cresc mari, eu îi învăţ să fie veşnic fericiţi cu duhul, dar şi incredibil de răi.  Pot să mă joc cum vreau cu oamenii. Eu sunt cel ales a lua deciziile. Nu-i aşa?”.

Notă : Aceasta este o povestire . Orice asemănare cu fapte, personaje, locuri este pur întâmplătoare, deși se știe că uneori viața bate filmul și realitatea poate fi uneori mai crudă, mai înfioarătoare decât povestirea scrisă, literară

.

Facebooktwitterby feather

Despre Cornelia PAUN

profesor doctor, scriitoare, enciclopedistă, jurnalistă membră a Presei Internaţionale, prozatoare, prima fabulistă cu peste trei sute de fabule, originale, inedite, neprelucrate și neinspirate din cele ale predecesorilor, cea mai titrată scriitoare/jurnalistă cu 10 diplome universitare de la universități /Institute de stat obținute prin meritul propriu ( fără să dea spagă pentru examene și diplome) - 3 de la Universitatea București, 3 de la Universitatea Politehnică Ɓucurești, 2 de la Universitatea Brașov Transilvania, una de la Universitatea Tehnică de Construcții București, una de la Goethe Institut Munchen, Germania, conducătoare de la vârsta de 28 de ani de Institut de cercetare științifică bugetar, de stat, prima femeie doctor in Roboți din România, blogger premiat în Franța, în 2016, cu cel mai bun blog. Cornelia PĂUN - cu pseudonimul Cornelia Păun Heinzel, după numele bunicii din partea mamei care provenea dintr-o familie austriacă – tatăl bunicii a fost ofiţer la Curtea Împăratului de la Viena (, dovezi cu acte concrete) s-a născut la Braşov şi este profesor doctor, scriitoare, jurnalistă membră a Presei Internaţionale, filolog, fiind prima femeie doctor in Roboţi din România. Fiica inginerului electronist C.F.R. Dumitru Păun şi a profesoarei de limba română Oltea Aglaia Păun (născutăBejenaru). Păun Cornelia este profesor doctor inginer, cu titlul de Doctor în Roboţi Industriali, din 1998, al Universităţii Politehnice Bucureşti - cu toate examenele cu zece - Master în Management şi Evaluare Educaţională, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti şi Master în Didactica Disciplinelor Filologice, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, licenţiată și șefă de promoție în Filologie, Limba şi Literatura română - Limba şi Literatura franceză, Facultatea de Litere. A fost admisă a doua şi a absolvit printre primii, în 1986, secţia T.C.M, Facultatea T.C.M. a Universităţii Braşov, având și repartiție guvernamentală dublă în învățământul superior și cercetare, domeniu în care a lucrat de atunci până în prezent, în calitate de cadru didactic. Este şi inginer specializarea Transporturi, Universitatea Politehnică Bucureşti. A mai absolvit trei cursuri postuniversitare la: Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, specializarea Metode moderne în Psihologie Specială şi Universitatea Politehnică Bucureşti, Metodică. A fost admisă în 1990, printre primii, la Facultatea de Matematică, Secţia Informatică, curs de zi, a Universităţii Bucureşti, transferându-se apoi la Brașov, deoarece a primit conducerea institutului de cercetări (1990-95), fiind şi cadru didactic universitar. În 2010 a câştigat o bursă Goethe Institut, München, Germania, specializarea “Multimedia-Führerschein DaF”: Das Internet als Quelle für Materialien und Projekte (Kommunikationsprojekte im Unterricht; Das Internet als Quelle für Arbeitsmaterial; Übungen und didaktisiertes Material aus den Internet; Internet projekte planen und dürchführen). În perioada 2007-2013 a fost EXPERT FORMATOR al Ministerului Educației în Management Educațional în cadrul programului Profesioniștii în management educațional. A fost mentor de practică pedagogică pentru studenţii Universității Politehnice, referent științific alături de: Prof. Dr. Constantin Ispas, Prof. Dr. Alexandru Dorin, la “Sisteme flexibile de producţie”, „Îndrumar de laborator pentru uzul studenţilor”, de Prof. Univ. D. Catrincaş ; alături de: Prof. Dr. Constantin Ocnărescu şi Conf. George Adir, la cartea curs universitar Iniţiere în Mecanisme şi Organe de Maşini cu asistare CAD/CAM/CAE,de M. Neacşa,Spiridon Biografie Cornelia Păun s-a născut la Brașov, tatăl fiind inginer electronist la Regionala Căi Ferate Brașov și mama profesoară de limba română. În școală a fost întotdeauna premianta întâi și olimpică la matematică. A absolvit Colegiul „Dr. Ioan Meșotă” din Brașov, secția de Matematică Fizică, la care a fost admisă luând la concursul de admitere nota 10 la proba de matematică și 9,50 la limba română, cea mai mare notă la această probă. Ca elevă a fost anual premiantă și olimpică la matematică. Dragostea pentru cărţi a moştenit-o de la bunicul său, din partea mamei, profesor de filozofie (fiu de preot) şi de la mama sa, profesoară de limba română. A învățat literele, să scrie și să citească de la patru ani. Când a mers la şcoală la şase ani, deja citise toate cărţile din casă, care erau foarte multe şi care aveau ca autori cei mai renumiţi scriitori din literatura universală. Bunicul său cunoştea limba greacă veche, limba latină, limba franceză, limba germană, limba italiană, limba spaniolă şi spre sfârşitul vieţii a învăţat singur limba engleză. A învăţat de mică limba germană în casă, de la bunica din partea mamei, Elsa Heinzel, care provenea dintr-o familie austriacă cu tatăl fost ofițer la Curtea Împăratului de la Viena. Păun Cornelia a debutat ca jurnalistă în 1995 că redactor colaborator la cotidianul BRAȘOVEAN BUNĂ ZIUA, BRAȘOV !, ca scriitoare în Revue de culture, critique et imagination „Asymetria”, Franţa, Paris, ca poetă şi colaboratoare în cadrul Magazinului cultural și de informație „Agero-Stuttgart” Germania şi al Agenţiei de Presă Nurenberg. Este membru al presei internaţionale, al Uniunii Scriitorilor Mondiali Hispanici şi al “Poetas del Mundo”, laureată a Premiului Literar Internaţional Naji Naaman 2017, pentru creativitate şi membră de onoare a Casei Naji Naams, laureată a Union Hispanomundial de Escritores fiind prezentă în nouă Antologii ale scriitorilor şi poeţilor din întreaga lume, internaţionale, editate de străini, patru editate de români, în enciclopedie USA, în Antologia de literatură americană care reuneşte cei mai prestigioşi scriitori şi poeţi din toate ţările lumii, într-o Antologie a scriitorilor cu premii literare internaţionale, 2017, editată în limbile: engleză, spaniolă, franceză şi arabă. A fost redactor colaborator la un ziar cotidian românesc și este colaborator permanent la diferite reviste și publicații străine din străinătate, publicând în fiecare număr, în şaisprezece reviste de cultură de prestigiu, reviste universitare de literatură din Spania, din U.S.A. şi din ţări ale Americii Latine: Argentina, Columbia, Chile, El Salvador, Mexic, Venezuela, Peru, etc. din Malaezia, din India şi trei din Canada. Este publicată în aproximativ cinci sute de publicaţii, dintre care peste două sute de reviste străine din străinătate, peste cincizeci de reviste din România, în publicaţii din diaspora iar unele scrieri au fost selectate pe bloguri de către fondatorii acestora pentru activităţi educaţionale în cadrul probelor de examene, concursuri sau la manifestări culturale, literare, istorice. Texte traduse în limbile engleză şi spaniolă au fost selectate de către unii specialişti, ca studiu la orele de limbă şi literatură spaniolă sau în cadrul unor activităţi didactice, culturale, religioase, din ţări aparţinând spaţiului hispanic şi Statelor Unite ale Americii : - în opt reviste literare franceze din Franţa, nouă reviste de cultură italiene din Italia şi un ziar cultural italian, într-o revistă de literatură universitară din U.S.A., în cinci magazine literare din U.S.A., în International Literary Magazine & Academic Journal of English Literature, într-un magazin literar internaţional din Danemarca, într-o revistă de literatură din Marea Britanie şi una Internaţională de cultură din Belgia, în ziarul naţional albanez, în trei reviste de literatură internaţionale din India, într-o revistă internaţională de literatură din Bangladesh, într-un jurnal literar indian, în revista internaţională a scriitorilor din Insulele Caraibe, Trinidad, Tobago, în Agenţia Albaneză de Presă, în publicaţii internaţionale din Estonia, din Islanda , din Albania, şase din U.S.A. , într-o revistă de poezie din Vancouver, Canada & China, într-un jurnal de artă din Mauritius, într-o revistă literară Hawaiiană, într-o revistă literară şi într-un jurnal de ştiri din Republica Moldova. - în reviste de cultură din diasporă: din Noua Zeelandă, din Irlanda, din U.S.A., din Canada, din Germania, din Franţa, Australia - în peste treizeci de reviste de cultură şi ziare din România. Poemele scriitoarei Cornelia Păun au fost traduse de personalităţi culturale din întreaga lume în: 50 de idiomuri franceză, germană, engleză, italiană, japoneză, rusă, arabă, portugheză, olandeză, suedeză, greacă, catalană, persană, turcă, polonă, letónă, cehă, maghiară, sârbă, búlgară, albaneză, slovenă, azeră, georgiană, aromână, chineză, indiană, ebraică, kurdă, urdu, macedoneană, coreană, vietnameză, malaeziană, în idiomul shana din Zimbabwe, etc. iar povestirile au fost traduse şi publicate în reviste de cultură sau de literatură străine în : spaniolă, arabă, franceză, engleză, rusă, italiană, greacă. Cărți de specialitate publicate: A publicat primul “Manual al calității unei unități de învățământ” şi şase cărţi de specialitate: „Contribuții la cercetarea elastodinamică o mecanismelor roboţilor industriali ”, Teza de doctorat, Editura Universității Politehnice București, 1998, “Proiectul la discipline tehnice”, “Teste de Organe de mașini și mecanisme pentru Bacalaureat”, “Metoda jocurilor în învățământ”, “Contribuții la cercetarea elastodinamică o mecanismelor roboţilor industriali”, rezumatul tezei de doctorat, Editura Universității Politehnice București, 1998 şi peste două sute de articole de specialitate în ţară şi străinătate. Literatură: A publicat cinci volume bilingve de proză scurtă la editura AL CHRIS "El cartero nunca más llama dos veces" o "Sueños ... sueños ... sueños" / "Poştaşul nu mai sună de două ori" sau "Visuri… visuri… visuri…" , “El laberinto de las enigmas”, “University Y Building”, “Η στροφή του" , 'El sueno transatlantico" și o carte de fabule; două cărți de jurnalism, DICȚIONARUL FABULIȘTILOR DIN ANTICHITATE PANĂ ASTĂZI, DE PE ÎNTREG GLOBUL și o ENCICLOPEDIE CU PERSONALITĂȚI LITERARE DIN ÎNTREAGA LUME în limbile spaniolă și engleză. CĂRȚI CU APRECIERI DESPRE CORNELIA PĂUN HEINZEL: 4 : RECEPTAREA OPEREI SCRIITOAREI CORNELIA PĂUN HEINZEL ÎN SPAȚIUL LITERAR EUROPEAN, TRANSATLANTIC ȘI ASIATIC DE CĂTRE EXEGEȚII STRĂINI DE VERIDIQUE LITERATO, EXEGEȚII HISPANICI DESPRE CREAȚIILE SCRIITOAREI CORNELIA PĂUN HEINZEL, ETC