Când ies la drum, ridic în slavă-o rugă
Şi îmi atârn o candelă de creier,
Lumina sfântă,-n ţârâit de greier:
Pe astă cale mergi! îmi tot îndrugă.
Eu dau bineţe-n stânga şi în dreapta
La oamenii pe care-i întâlnesc;
Din inimă, cu drag, eu le grăiesc:
Ei, oameni buni, să nu v-apuce noaptea!
Ȋn pribegiile mele văzut-am
Câte în lume se mai pătimesc,
Pe plaiuri, unde codri înverzesc,
Când, o, bietele-mi picioare le purtam!
Şi-mi văd de drum şi calea mea bătută
De îngeri, serafimi şi-un gând nebun
Ȋn ceruri, pe pământ nu am fost bun.
Cad … într-o euforie tăcută.
Mangalia, 06.01.2016
by