„Nu este ceva mai frumos pe lumea asta decât cântul-vocea.“
La Universitatea de Muzică și dans din Köln m-am întâlnit cu soprana Mirela Ungureanu-Biser (brașoveancă de loc) unde am aflat că de câțiva ani este și profesoară de canto în America. Din curiozitate i-am pus repede întrebări scurte!
Profesoară la Facultățile importante din Illinois: John A. Logan College și Southern University, mai apoi în Tennessee la Playhouse on the Square din Memphis și la Centrul de Performanță din Nord Carolina are metoda sa de predare pentru tinerii americani.
- Cum sunt studenții dvs. la început de drum?
Orice tânăr la început nu știe cât de greu este să devii artist în adevăratul sens al cuvântului. Așa că ei sunt visători, naivi, încăpătânați, dar rolul meu ca pedagog este să le arăt drumul muzicii fără ca ei să simtă problemele și să-i conduc încet-încet spre o lume nouă, necunoscută și neexploatată de ei.
- Ce îi trebuie unui profesor să poată scoate dintr-un student ce e mai bun?
In primul rând răbdare, apoi să creadă că orice student poate să ajungă în timp un Star și să nu-i „zdrobească“ visul. Metodele vechi erau mai rigide, mai încete, însă acum trăim într-o lume modernă, avansată, rapidă, plină de mișcare și doritoare de nou și înălțare.
- Care sunt tehnicile dvs. de predare?
Depinde mult de personalitatea și vârsta studentului. In principiu vocea se modelează într-un mod sănătos și cât mai corect, printr-un proces de varietate fizic și psihic. Vocea circulă din interior spre exterior producând sunete, dar totodată și text. Deci, așa numita „dicție“ este la fel de importantă la cântat ca și sunetele emise.
- Cum trebuie să fi pentru a deveni artist-cântăreț?
De mic copil trebuie să fi altfel decât copii din generația ta. Pe parcursul vieții, tocmai din acest motiv vei fi neînțeles și descurajat de educatori și profesori. Ei vor să te aducă la standardele lor, iar tu trebuie să-ți urmezi drumurile și sentimentele tale, care sunt defapt altfel, deosebite…este o lume a artistului în formare.
Desigur, există și reversul medaliei și anume că mulți nu au acest „eu“ de mic și nu ajung prea departe, ci se opresc unde pot crezând ca sunt artiști. Există o multitudine de cântăreți înzestrați cu voci și asta pentru că posibilitațile și nivelul de astăzi e mult mai liber de a învăța să cânți decât în trecut, sunt mai multe școli, cursuri, universități, cluburi, etc.; și asta e bine! Dar să devi artist cere mult mai mult.
- Că sunteți pe scenele din America, se știe din alte articole și interviuri, dar că aveți și o activitate pedagogică însemnată arată un spagat important între scenă și pedagogia cântului. Care sunt idealurile dvs. în didactica predării?
Incerc pe toate planurile să ajut și să spijin noua generație, cu pasiunea și dăruirea mea pentru arta cântului, de aceia mă aflu și în Universitatea din Köln. Mulți din studenții mei sunt deja cântăreți, soliști pe scenele din America, ceea ce mă face fericită. Nu este ceva mai frumos pe lumea asta decât cântul-vocea!.
- Vă mulțumesc pentru timpul acordat aici la Köln și vă doresc mult succes în totul pe mai departe.
Interviu realizat de Carmen Dönn la Köln
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..