CÂTE VREMI ȘI CÂTE FLORI
de Ioan Miclău-Gepianu
Câte vremi și câte flori
Se trecură ne-mplinite;
Câte flori pân-la rodire,
De vremi fost-au adumbrite!
Câte suflete române
S-au uscat fără de vreme,
Inflorind, dar făr-de fructe,
Sub stăpânituri extreme!
Vai de floarea răsărită
Lângă ocna cea de sare,
Vai de stânca cea bătută
De a secetei uscare!
Câte vremi și câte flori,
Or mai fi să reînvie,
Doamne, Fă să vedem iar
Crescând dulcea Românie!
La vecini le dăm binețe,
De aud să ne răspundă,
Că e mult mai spre folos,
Decât ceartă și osândă!
Nu-i Istoria din vorbe,
Inima din viclenii,
Ce sunt rod dumnezeesc,
Darul oamenilor vii!
PASUL MEU
Pasul meu e de buldozer,
Cătinel pe stânca tare,
Nu alerg, dar nici pe urmă,
Nu schimb pasul la strâmtoare.
Nu am dar a da din coate,
Nici a mă repezi-n frunte,
Știu eu cum urcușul este
Truditor spre vârf de munte.
Nu știu nici ce-i gelozia,
Drag din suflet dau oricui,
Cui talentul îi permite,
Strălucească, lumineze-n calea lui!
Vrednic este de mărire,
Mult folos aduce Țării,
Asta-mi este și-a mea țintă:
”Vase tari pe luciul mării!”
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..