Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Cezar Viziniuck: JURNALUL UNUI SINUCIGAȘ RATAT (lirică)

Cezar Viziniuck: JURNALUL UNUI SINUCIGAȘ RATAT (lirică)

Jurnalul unui sinucigaș ratat

 

5

 

Eram intre doi ghiocei

Cândva

Așteptam să-ți văd constelația

Acum încă aștept să se împrăștie norii

Într-o zi n-o să mai pot

Și nici cine să-ți spună nu va mai fi

Câte stele au mai rămas

Să-și oglindească lucirea

În lacrimi

 

6

 

Cu o singură suflare

De ți-aș fi putut atinge pleoapa

Marea ți-ar fi mângâiat tălpile

Supusă

Iar ochii tăi

Ar fi fost cerul pe care

Soarele ar fi știut doar să răsară

 

Maria și Marea

 

1

 

cândva

în lumi adumbrite de coji de nuci

pe margini de drumuri ce niciodată nu le-am urmat

mergeam mână în mână cu tine

tu

zveltă

frumoasă

purtai marea cu tine

ascunsă în rochia neagră

 

(de m-ai fi lăsat te-aș fi iubit nebun

pe pat de frunze coapte)

drumurile s-au rupt

am rămas între două lumi

ca pescarul între două insule

niciuna nu-mi mai aparține

nici măcar sandalele închiriate

de la chioșcul cu vechituri dintre ceruri

 

6

 

6.

[cearcăne pe luciul apei]

 

 

ceasul ticăie amețitor

în drumul ei Maria cântă

fredonează arii

[nu poate fi totul la fel. drumul smereniei altfel. uneori luna cântă. alteori se aud doar razele soarelui lovind geamul. macii cresc sub geam sau pe câmp. ea știe asta. nu vrea să-i privească pe cei de sub geam. nu. vrea să alerge pe câmp desculță doar în cămașă de noapte să vadă stelele cum îi cad la picioare. așa e Maria. rebelă. oaia neagră a familiei.]

 

marea

o imensitate albastră

se zvârcolește sub cerul

ochilor ei

marea iubirea pe care

niciodată nu a trădat-o

marea

oaza ei de pasiune

unde iubirea se sărează

se încheagă

marea

Don Juan senzual

cu plaje pe care

amanții umezi se iubesc

în cursurile ei

sub covor de stele

(of, mare

infinită mare

cu orizonturi îndepărtate

care dintre valurile tale

au răpit-o?)

cândva

nu aveam nimic cu tine

îmi plăcea să te privesc

să te ascult

îmi spuneai povești

de dragoste

eu scriam versuri

pe altele

acum

te-aș mai putea privi oare

fără să plâng

fără să-mi spăl fața

de lacrimi

în valurile tale

 

 

Cezar C. Viziniuck, născut la 22 mai 1978, în orașul Gura Humorului, Suceava, în prezent locuiește în Consuegra, Toledo, Spania.

Membru al mai multor asociații culturale atât din România cât și din Spania printre care Steaua Nordului, Botoșani, ASARS (Aociația scriitorilor și artistilor români din Spania), Liceo poetico din Benidorm, Spania. Membru corepondent al Academiei Ludovicense din Maranhão, Brazilia.

A publicat in diferite reviste literare: Concvorbiri literare, Timpul, Neuma, Letras de Parnaso etc.

Deasemenea a aparut în antologii de poezie sau proză.

A debutat în 2016 cu vol. De poezie bilingv, româno-spaniol, Ioana Ed. Anamarol, București, urmat de Eu în culori incerte, Ed Vital Prevent Edit și Unde ești, Maria?, Ed. Anamarol, Cluj Napoca.

Deasemenea colaborare la traducerea volumului de poezie, Urme de cretă al poetului madrilean Jose Luis Labad Martinez din spaniola în română, a tradus în limba spaniolă volumul de poezie Manzanas rojas, manzanas verdes  al scriitoarei botoșănene Claudia Mitră, cât si pentru antologii din spaniolă în româna pe poetul bolivian Javier Cloure, pe poetul spaniol Joaquim Penalva etc. Din portugheză pe poeta brazilenă Dylerci Adler.

Facebooktwitterby feather