Mirela Laura Jingăroiu s-a născut la date de 13 iunie 1979, în localitatea prahoveană Ploiești. În prezent este stabilită în Spania, satul Herencia (Ciudad Real). Scrie o poezie emoționantă, atât în lb. română cât și în cea spaniolă. Laura îmi este colegă de birou dar și în ASARS (Asociația Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania) iar poezia ei m-a încântat, de aceea i-am propus să îmi trimită câteva din lucrările ei, pentru a vi le face cunoscute. Costinel Lungu
mi-ai îngenuncheat toți plopii
de pe ulița-mi obosită
cu o singură privire
mi-ai înrobit greierii
ce-mi cântau in noapte
și ai ucis licuricii
cu pumnul tău strâns
care
m-a îmbrâncit
pe lespezi de morminte
profanate
unde-mi zac toate temerile
de ieri
și iubirile ce jurau solemn
un dans etern
ce nu ne-a mai ajuns
urechea mea nu mai poate
înghiți țipetele stridente
ale monstrului ce doarme în noi
în mințile pierdute
de atâta orbecăială
de atâta vid acaparat
în stârvuri
nu mai poate înăbuși
urechea
zgomotul zilelor ce ne-au astupat
în întuneric și în născoceli
urechea mea nu mai poate
să poată adormi visul
care ne-a transformat in zombis
și ne-a perpelit la foc lent
până ne-am trezit morți
în bezna
unui coșmar după altul
așa că
ia-mi urechea
dă-o la câini
să o sfârtece
să mă trezesc surdă
dar beată de fericire
sau mai bine
acoperă-mi-o
cu o șoaptă de iubire
un pescăruș mi-a șoptit
ca marea scrie versuri
cu fiecare val
pe buza țărmului
iar pe inserate
cand soarele se contopește
cu ea cu marea cea mare…
pe ritmul ultimului vals
emoția se îmbracă în purpură
orizontul se îmbujorează
și uneori însuși curcubeul
se topește preț de o clipă
în unde mișcătoare
si atunci
îmi pare că s-a deschis
granița
spre infinit
Noaptea stelele s-au topit
și-au căzut din cer prin noi
a plouat cu stele, iubire
pe umerii-ți goi
A plouat lin și tăcut
muguri de vise, muguri noi
și visăm de atunci
cu ochii deschiși
ÎN DOI
Umple-mi tolba cu fulgi albi
de nostalgie timpurie
cu petale de flori de cireș
care ne așteaptă să fim noi
peste timp de restriște
nicăieri și pretutindeni
doar noi
hai, mai umple
umple-mi tâmpla de năzuințe
în doi
sau de nu
umple-mă de absența ta
ca să uit că m-ai răstignit
prea devreme
când iarba abia răsărise
în noi
Zâmbetul tău
s-a făcut țăndări
În amurgul revărsat
pe buza-mi flămândă
de dimineți cu tine
zâmbetul tău
nu mă mai împresoară
nu-mi mai atinge pleoapa
cu clinchet de clopoței
și-mi pare că
tot filamentul s-a stins
zâmbet șters
de prea multe tăceri
cuibărite la sân
pui de
vipere neîmblânzite
Nu mai îți sunt salcie
la mal
nu mai știu ce-ți sunt
nu numai eu
am rătăcit în noi
în anotimpuri
la răstimpuri
nu mai am așteptări
las pletele răsfirate și ude
să-ți mângâie din când în când
numai ceafa și spinarea
Nu mai simt decât
hăul ce ne-a înstrăinat
de roiul de fluturi
ce-și fâlfâia zborul
între suflarea ta și-a mea
când picura peste noi
senin
și nu numai
Mai cred
da, mai cred
în iubire
izvorăște prin ploi
din fântâna esenței divine
din noi
Mai cred
da, mai cred
într-un adevăr deplin
ascuns în lumina ce suntem
nu-n suspin…
Da, mai cred încă
că timpul e himeră
vis închipuit
cred că din eternitate
ne-am desăvârșit
Da și cred dintotdeauna
dinainte să fiu, să exist
cred orbește în moarte
zbor lin către
cerul promis…
mi-ai profanat firea
apoi simțirea
ți-ai înfipt colții
în sfârcul tare
mugur ieri
speranței deșarte
m-ai sfredelit cu
aroganța lebedei negre
în oglinda lacului mut
de prea plină contemplare
a seninului
din ochiu-ți desăvârșit
în care mi-ai îngrădit
ideea de a mai fi
EU
chemarea
spre înalt
spre abis
mi-e totuna cu…
definiția pentru neliniște,
nesomn
și-mi pare că
totul se descompune
in numere prime
pe sprânceana ta arcuită
când al treilea ochi
se deschide
mă contopesc cu tine
cu îngerul căzut
ce am fost
la origini
și toți demonii
se disipă
la ceasul când
percepția despre noi
se pierde
și verbul se dezbracă de carne
și de visul absurd
în care tu și eu
muream
într-un
adevăr
închipuit
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..