CINSTEȘTE NUMELE: SFÂNTA MUCENIȚĂ IULIA
* Credința este scara pe care duhul din om urcă la Dumnezeu. – Maria Filipoiu
„Nimic nu este pierdut cât timp credinţa e în picioare, cât sufletul nu abdică şi capul se ridică din nou.” – Arsenie Papacioc
Sfânta Muceniță Iulia este prăznuită în data de 16 iulie.
Născută în Cartagina, într-o familie creștină, pe când era tânără, Iulia a fost luată în captivitate de către persani, care au dus-o în Siria și au vândut-o ca sclavă. Ea l-a slujit cu credință pe stăpânul ei, îndeplinind poruncile creștine, dar nu a luat în seamă niciun îndemn al lui, de a se lepăda de Hristos și a se închina la idoli, el fiind păgân. Pentru acest motiv, stăpânul ei a vrut de multe ori să o ducă la pieire, dar pentru slujirea ei credincioasă, o cruţa de fiecare dată.
Când stăpânul a mers cu mărfuri în Galia, a luat-o pe Sfânta Iulia cu el. În drumul lor, nava a poposit pe insula Corsica, unde stăpânul Iuliei a hotărât să ia parte la un festival păgân. Cumpărând un viţel gras, l-a adus jertfă zeilor şi a început a se veseli mâncând, bând şi dănţuind. Văzând aceasta, Iulia a decis să rămână la bordul navei, suspinând din adâncul inimii şi plângând pentru rătăcirea şi pierzarea acelor oameni.
După ce stăpânul fecioarei s-a îmbătat și a adormit, unul din cei ce jertfeau idolilor a mers pe corabie și văzând-o pe Sfânta Iulia rugându-se cu lacrimi în ochi, a luat-o și a dus-o înaintea căpeteniei lor, zicând că aceasta îi hulește pe zeii lor păgâni.
Mucenița Iulia a recunoscut în fața tuturor păgânilor că este creștină.
Aflând credința ei, păgânii i-au promis că o vor elibera din robia stăpânului său, dacă se va ruga idolilor. Sfânta le-a răspuns:
„Libertatea mea este ca să slujesc lui Hristos, Căruia-I slujesc cu conştiinţa curată, iar de rătăcirea voastră mă mâhnesc”.
Simțindu-se jigniți, toți au început să o chinuie, lovind-o și chiar tăindu-i sânii. Pentru credința în Hristos, Mucenița Iulia a răbdat cu vitejie toate acele cumplite chinuri.
Căpetenia păgânilor, vrându-i moartea înainte de a se deştepta din somn stăpânul ei, a poruncit ca fecioara să fie răstignită pe cruce.
Atunci când sufletul Mucenițe Iulia s-a desprins de trup, toți cei prezenți au văzut un înger al Domnului, lângă sfintele sale moaște. Înspăimântați, aceștia au fugit, lăsând trupul pe cruce.
Un înger al Domnului s-a arătat călugărilor aflați în mănăstirea situată pe o insulă din apropiere, spunându-le să meargă în Corsica și să coboare de pe Cruce, trupul chinuit al Sfintei Mucenițe Iulia.
Ajungând la locul indicat, călugării au găsit astfel după cum le-a spus îngerul Domnului. Ei au luat trupul sfintei cu mare evlavie și l-au îngropat în biserica mănăstirii. De atunci, la mormântul Sfintei Mucenițe Iulia au început să se săvârșească vindecări miraculoase și minuni, certificând sfințenia pentru jertfirea întru Hristos.
În jurul anului 763, moaștele Sfintei Mucenițe Iulia au fost mutate la mănăstirea de călugărițe din orașul Brescia.
Sfințenia Muceniței Iulia
Păstrându-și fecioria, Mucenița Iulia ținea toate posturile și se ruga Mântuitorului.
Vremea care-i prisosea din slujbe, nu o petrecea în plăceri și în odihnă, ci în rugăciuni fierbinți către Dumnezeu sau citind pe cărțile din copilărie. Puțin timp îl acorda somnului, numai noaptea, dar totdeauna era galbenă la față, având trupul slăbit și obosit de osteneală și de înfrânare de la mâncare.
Atunci când a fost schingiuită de păgâni, pentru nesupunere la idoli, Mucenița striga:
„Pe Acela Îl mărturisesc, Care a fost bătut pentru mine. Dacă Stăpânul meu a răbdat cunună de spini și răstignirea pe Cruce, se cade ca și eu, roaba Lui, să fiu părtașă și următoare a Patimilor Sale ca să mă preamăresc cu El întru împărăția Sa”.
Iar Sfânta Iulia, în pătimirea sa pentru Hristos, era de o închipuire cu Însuși Domnul Hristos Cel răstignit, învrednicindu-se a fi răstignită pe cruce pentru El.
Fiind spânzurată pe cruce și apropiindu-se de sfârșit, stăpânul ei s-a deșteptat din somn și, văzând-o răstignită, s-a umplut de mare jale, dar nimic n-a putut să-i ajute pentru că mireasa lui Hristos era în cele din urmă răsuflări. Iar când sufletul ei s-a dezlegat de trup, toti au văzut zburând din gura ei o porumbiță mai albă ca zăpada, asemeni unui înger. Atunci, o mare frică i-a cuprins pe ei și au fugit de acolo, rămânând numai trupul sfintei mort pe cruce. Dar Domnul Hristos nu a lăsat trupul singur, pentru că a poruncit îngerilor Săi ca să-l păzească, până ce a rânduit să fie îngropare cinstită acelui trup.
Monahii mânăstirii din apropiere au mers și au găsit trupul firav răstignit, după cum le-a spus îngerul Domnului. L-au coborât de pe cruce și l-au învelit cu pânze curate, iar sânii ei cei tăiați, pe care i-au găsit lepădați puțin mai departe de ea, i-au lipit pe trup la locul lor.
Minunile Sfintei Iulia
După ce călugării au pus-o cu cinstită îngropare în mânăstire, slăvind pe Hristos Dumnezeu, Cel ce a întărit pe roaba Sa spre o nevoință mucenicească, la mormântul ei s-au făcut tămăduiri de toate suferințele și neputințele.
Așijderea se făceau minuni și la locul unde a pătimit, căci înștiințându-se creștinii acelei insule de pătimirea sfintei, au zidit chiar acolo, în numele ei, o biserică mică – locul fiind strâmt într-un deal ascuțit – de sub care izvora apă vie și tămăduitoare, căci toți neputincioșii care beau din acea apă sau se spălau cu ea se însănătoșeau.
Această minune se petrecea în toți anii, la ziua pomenirii ei, că piatra aceea, de care se atinseseră sânii sfintei și de sub care a curs izvorul, întru mărturisirea fecioriei și a muceniciei Sfintei Iulia, care s-a albit ca laptele, de curăția fecioriei. Acele picături ce ieșeau din piatră curgeau toată ziua, de dimineață până seara, iar cei ce se ungeau cu ele, de asemenea erau tămăduiți.
După bunăvoirea ei se petreceau și alte minuni în amândouă insulele, la Corsica și la Gorgon, până ce au fost luate de acolo cinstitele ei moaște și au fost mutate la Brescia. Acolo, poporul din Corsica, alergând cu credință la biserica sfintei, nu se lipsește de ajutorul ei și oamenii se păzesc nerisipiți de năvălirile vrăjmașilor.
Documentare: Doxologia.ro/ https://doxologia.ro/vietile-sfintilor/sinaxar/sfanta-mucenita-iulia
Rugăciune către Sfânta Muceniță Iulia
– Din ostenelile tale – Sfântă Muceniță Iulia, purtătoare de de chinuri – picură apă tămăduitoare şi curățește de amărăciunea patimilor pe cei ce cu credinţă năzuiesc la Biserica lui Dumnezei şi cu dragoste prăznuiesc jertfirea ta, În Numele Tatălui , al Fiului şi Sfântului Duh!
– Muceniță, arătandu-te ca stea pe cerul cinstitei Biserici, luminează și poporul meu, golindu-l de întunericul ispitelor și izbăvește-l de toate relele!
– Cu sfânta rugăciune și cu milostivirea Domnului Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh se cuvine cinstea, slava și închinăciunea, izbăvești-mă de toată suferința și neputința, acum și pururea, în vecii vecilor!
Amin!
Cinstit fie numele Sfintei Mucenițe Iulia – 16 iulie!
La mulți ani sărbătoritelor cu numele Sfintei Iulia!
Maria Filipoiu – UZPR
București-România
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..