Mary străbătea pădurea deasă și răcoroasă cu sângele încă clocotind. Trecuseră două zile de când pornise la drum, mânată de revoltă. Cum să mă las controlată de tehnologie? Să știe Inteligența Artificială ce fac în orice clipă, ce-mi doresc în orice clipă, ce gândesc în orice clipă?
Picătura care umpluse paharul fusese chestia cu ciocolata. Ce-aș mai mânca o ciocolată cu alune! gândise cu voce tare, apoi deblocase telefonul pentru a-și citi e-mailurile. O reclamă ce prezenta o uriașă ciocolată cu alune trona pe ecran. Spaima îi deformase frumoasele trăsături ale chipului, chip care se lăsase apoi invadat de furie. Nu, nu vreau să trăiesc într-o lume care mă controlează precum un pion. Ochii ei albaștri scăpăraseră văpăi. Își aruncase furioasă privirea la întâmplare, prin cameră, însă i se lovise de calendarul agățat pe perete: 13 august 2030. Ce-am ajuns? Ce se întâmplă cu omenirea?
După o zi și o noapte de meditație, luase decizia de a-și schimba viața. Se va decupla de la acel cordon ombilical și-și va croi propriul drum. Oricum nu avea pe nimeni, iar cei 32 de ani îi confereau încredere și speranță. Știa o cabana părăsită, aflată într-o zonă discretă, așa că hotărâse să se mute acolo. O va reface și va trăi în mijlocul naturii, exact așa cum va dori. EA, nu altcineva. Acum pășea sprintenă ca o căprioară prin codrul protector, deși căra ceva bagaje. Nu multe, căci își luase doar strictul necesar.
Inteligența Artificială făcu numărătoarea zilnică a primatelor care o creaseră. Lipsea una. O identifică cu ușurință. Femeie, blondă, longilină, ochi albaștri. Își dorise o ciocolată cu alune. Iar apoi, dispăruse. Se deconectase. Luă decizia de a trimite Poliția Internetului să rezolve problema.
Locotenentul Arthur își mângâie mustața brună și înjură în gând: La dracu! Alt fugar. Apoi rosti, cu voce tare:
– Hai băieți, desfășurați dispozitivul de vânătoare.
Militarii alcătuiră un semicerc – cei de pe margini se lăsaseră întovărășiți de câinii lupi care mirosiseră locuința lui Mary. Arthur privi micul său gadget, care-i prezenta zona probabilă în care s-ar afla fugara, iar când aceasta se micșoră, ordonă:
– Dați drumul câinilor.
Animalele se repeziră prin hățișuri, iar după un timp se auziră strigătele disperate ale unei femei.
Mary fu introdusă în Camera de Reeducare, iar acolo i se aplică o cască pentru VR, cască ce avea rolul de a-i curăța creierul. Urma să petreacă câteva săptămâni dureroase, însă atunci când va ieși, Inteligența Artificială putea fi sigură că nu va mai ști nici în ce an se află.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..