Motto:

„… să înțelegi că mâine, «prima zi din restul vieții tale», poate fi un «mâine» al speranței și încrederii, și nu un mâine ucis de trietețile atâtor zile de ieri!”

Claudiu Zamfir Pop – „Greu de slăbit”

CLAUDIU ZAMFIR POP – IN MEMORIAM

(Scriitorul, Actorul, Starostele, Prietenul, Omul…)

„Au fost în viața mea momente și oameni care mi-au stârnit nevoia de confesiune. trebuie să recunosc însă că rare au fost momentele și foarte puțini oamenii de acest fel. Așa că n-am lăsat să se vadă decât frânturi răzlețe din ceea ce sunt, în clipe disparate (și poate disperate) ale existenței mele. Astăzi, pregătit sau nu, dar hotărât să vă vorbesc, vă las pe voi să alegeți momentul în care, deschizând această carte, să facem cunoștință. Dacă măcar pentru câteva secunde (și ce mult pot să conteze câteva secunde de speranță în viața unui om!) sinceritatea pe care v-o declar de la început (cu certitudinea că fără ea demersul meu și-ar pierde orice sens!) va declanșa dorința de a căuta înăuntrul vostru și de a vorbi deschis cu voi înșivă, înseamnă că totul a meritat cu prisosință”.

(Claudiu Zamfir Pop, „Greu de slăbit”)

… azi, actorul, și-a jucat ultimul rol pământesc. Urmează un mare spectacol, pe scena din Ceruri. Invitat special, printre invitații speciali, maramureșeanul nostru Claudiu Zamfir Pop…

„Sunt Zamfir Claudiu Pop, actor la teatrul Municipal din Baia mare, și ne aflăm în momentul în care nu de mult împlinisem 35 de ani și (am aflat abia mai târziu) 203 kilograme. Dacă vârsta nu era o enigmă pentru mine (datele din buletin o confirmă  implacabil), cealaltă informație, despre greutatea la care ajunsesem, mi-era complet necunoscută. Sigur că estimam uneori, deși preferam cel mai adesea să nici nu mă gândesc la asta, dar «estimările» mele se opreau îngăduitor undeva pe la 150 de kilograme. Pentru că, să nu uităm, era vorba despre propria mea persoană, și cine nu-i  îngăduitor, înțelegător și chiar amabil (chiar și atunci când nu-i stă în fire), când vine vorba despre el însuși”. (…) Ca actor pe scenă am intrat din culise. „Aproape toți procedează așa”, veți spune. Da, numai că diferența este că la începutul începutului, în culise eu nu mă concentram asupra textului, ci mânuiam decorul. Eram mașinist. Lumea în care pătrunsesem era nu numai nouă dar și surprinzătoare pentru mine. Vedeam de la locul meu de atunci cum, printr-o magie benefică, chupurile spectatorilo, poate triste, poate obosite ori dezamăgite, împrumutau viață din viața scenei. M-am surprins dorindu-mi să fiu mai aproape sau chiar părtaș la acest miracol. Și asta s-a întâmplat când în, 1991, Mihai maximilian m-a văzut, m-a remarcat și apoi m-a distribuit. Lui îi datorez întâiul rol și primele replici spuse pe scena Teatrului de Revistă”.

(Claudiu Zamfir Pop, „Greu de slăbit”)

… azi, poetul, și-a scris ultimul vers pământesc. Și-a adunat visele și muzele, și a pornit spre Ședința de Cenaclu din Ceruri… (din câte am înțeles, l-au invitat Adrian Păunescu și tribunul – Corneliu Vadim Tudor. La ședința literară vor fi mulți… mulți! Săraci, noi, pământenii, așteptăm încă… ,,Adio, dar rămân… aici!”, iar vântul-muză a împrăștiat filele din manuscris…

„De câte ori Claudiu Z. Pop ne încântă inima cu rolurile jucate la revistă sau la teatrul Mare, uităm cealaltă aplecare a sa: scrisul. De câte ori Caludiu Z. Pop ne poartă prin inaginația sa ascunzând în spatele cuvintelor scrise bătaia sensibilă a inimii sale, uităm că el ne oferă neprețuita zăbavă: cititul!”.

Gelu Badea

„«Ultimul zâmbet al unui zâreț zâmbitor» va fi poate titlul unei cărți pe care s-ar putea să nu mai apuc să o scriu. Așa că vă rog din suflet! Faceți și dumneavoastră un gest immoral… Nu mă invidiați…! Aș prefer, dacă nu vă este prea greu, să mă iubiți și, dacă se poate… nu post-mortem!”.

Claudiu Zamfir Pop – Cercul pătrat, p. 11.

… azi, (31 iulie), starostele Claudiu Zamfir Pop, prin excelență, un adevărat promotor cultural, și un valorificator al tezaurului din lada de zestre a folclorului și a tradițiilor autentice, a plecat, să stărostească la cei nenuntiți dintre stele… nași Soarele și Luna, Codru și Izvorul… printre ceterașii acestei veșnice nunți – frații Petreuși, Nicolae Sabău, Tatiana Mihali, Victor Negrea și Ghiță Negrea. Sigur, ajunge și Viorel Costin, Victoria Darvai. Valeria Peter Predescu vă aduce… „găina la nănași”. Benone Sinulescu, le va cânta „Prin pădurea bradului„… ce mai, nuntă cu staroste și lăutari.

„Au plâns stâncile

care te-au cuprins în brațe

ai cules limpezime de mir

dintr-un izvor de rouă

foșnetul de vânt l-ai lăsat

să devină amintire

precum prietenia noastră

care de azi, va deveni,

neuitare și nemurire…”

DRUM LIN, PRINTRE STELE ȘI ÎNGERI, drag prieten, AKEBONO, alias CLAUDIU ZAMFIR POP – din Sălsigul Maramureșului – prieten, poet, actor, staroste, filolog de prestigiu din pepiniera U.B.B.- ului (un centru universitar cu pretenții, din elita universitară)…

Folclorul a pierdut un promotor cultural – un staroste talentat care și-a făcut meseria cu acribie și respect – Claudiu Zamfir Pop… „mica industria teatrală”, a pierdut un extraordinar om, un actor care și-a iubit meseria… care a știut să-și joace rolul vieții profesionale, și la propriu și la figurat – Claudiu Zamfir Pop.

Eu, am pierdut un prieten, dar l-a câștigat cerul și activitatea literară din ceruri, căci Claudiu Zamfir Pop – azi, și-a început drumul, spre tine, Cer. Dacă, de azi înainte, voi fi invitat să stărostesc în această comună – Sălsig, MM, voi onora invitația cu drag, dar voi cere gazdelor îngăduință de a rosti In memoriam, doar atât: „Claudiu Zamfir Pop – neuitare și veșnică pomenire! Drum lin printre stele și îngeri!„. Clar, dacă nu-mi vor fi permise aceste vorbe, am să renunț la a onora invitația… din prețuire profundă pentru ce a însemnat acest Om, pentru mine și pentru ascensiunea mea în activitatea literară și filologică.

Plânge scena rămasă văduvită

de nemersul pașilor actorului grăbit.

plânge cerul de fericire – a mai câștigat un aliat (of, Doamne!)–

Claudiu Zamfir Pop

plâng stelele și muzele rămase în singurătate,

căci, el, poetul, azi, și-a scris ultima respirație

pământeană…

Zorit către treptele cerului

ne-a lăsat săraci

preferând raiul îngerilor…

În dimineața de azi (31 iulie)

 cortina s-a ridicat pentru ultima oară

și, încet, încet s-a lăsat peste scena plină cu actori

luându-și tributul său…

El, poetul/actorul/scriitorul/prietenul

 nu s-a mai ridicat

îngerii l-au vrut al lor…

A înflorit tristețea și s-au semănat lacrimi de vise

s-au născut promisiuni semănate în

VEȘNICIE NEUITARE NEMURIRE!

Trist, mă întorc în amintiri. Am colaborat mulți ani. Ne vedeam, când ne permitea timpul (cu supra-măsură aglomerat!), la o cafea. Povești… poezie. Claudiu Zamfir Pop a fost, este și va fi o poveste. Claudiu Zamfir Pop – poezie… da! Volumele de versuri rămase în lacrimi, sunt dovada. Azi, fiecare filă… sau, din fiecare filă și poezie, curge o lacrimă. Avea un cult al prieteniei. Claudiu Zamfir Pop era un om cu greutate și la propriu dar și la figurat.

Ai plecat să culegi maci din stele

să aduni un buchet de rime

să oferi muzelor o clipă de bucurie

și de libertate

Nu ai spus nimănui lacrima ta

de azi doar cerul și îngerii-ți vor înflori

în veșnicia albastră.

Trist, mă abat din cărări de vise

încă rostind trăind așteptând

nici nu știu ce…

C.V. – Claudiu Zamfir Pop

– Cuvinte simple, 2000 (versuri);

– Gogoașa imperfectă, (caleidoscop umoristic), volum premiat la Festivalul Internațional de la Vaslui în 2002;

– Cercul pătrat, Edtura Anvolina Impex SRL, Baia Mare, 2003, ISBN 973-85684-1-2, 98 p., proză umoristică, (premiată în 2004, la Festivalul Internațional de la Vaslui);

– Claudiu Zamfir Pop – ,,Greu de slăbit„, Grupul Editorial Corint, sub rezerva Editurii Tuna, București, 2006, ISBN (10): 973-7785-05-3 și ISBN (13): 978-973-7785-05-3, 136 p., cu un Cuvânt înainte semnat de către autor.

Am să zidesc și eu, dacă-mi veți permite –

(și veți avea și nițică răbdare literară –)

un CUVÂNT ÎNAINTE

pentru veșnicia clipelor rămase pământene

nu știu dacă-mi va ieși zidirea

dar, sigur, CUVÂNTUL zidit

va fi precum o cărămidă

care tace și plânge…

Poate, într-un alt context relativ literar

(mai bine mi-aș asuma unul politic!)

am să dau curs la o

SCRISOARE DESCHISĂ, ADRESATĂ (INUTIL)

DOMNULUI PRIMAR

dar încă nu am curajul curajosului

care-și face risipă de cuvinte încurajatoare.

Mai bine scriu despre

OUL ZBURĂTOR

dacă tot ne raportăm la ce a fost întâia dată

Oul? Sau, găina?

Găina asta o fi fost și ea puicuță…

Nu voi face economie de cuvinte, dimpotrivă

le voi risipi, le voi împrăștia aiurea

dar nici BECUL DIN BAIE nu-l aprind.

Voi culege freamăt de maci

și voi ține o

DISCUȚIE AMICALĂ CU

PROPRIUL MEU DESTIN

pentru a mă descoperi eu pe mine

că mi-am auzit vorbe prin târg.

Două puicuțe, cică:

„Uită-te și la cocoșelul ăsta!”.

M-am pus pe gânduri întrebând muza-stea

Dacă nu fugise pe-aici vreunul cu

CERCUL PĂTRAT?

Mi-au răspuns greierii prin cântul lor

și ghioceii și albastrul dintr-un val

și verdele-miracol

toți și toate cunoșteau această cărare

dar fiind aproape de Ignatul decembrist

interesul suprem era

REABILITAREA MORALĂ A PORCULUI…

Nimic nou s-au interesant de când

cu noua imagine – una despre idea că

OMUL SFINȚEȘTE LOCUL, SAU NU!

Euterpe dansa valsul verdelui-împletit

pe scena–cerului plin de stele

Ursitoarea aștepta primul cântat al cocoșilor

Pentru că era vremea trezitului pentru

FRUMOASA DIN PĂDUREA ADORMITĂ…

Mi-am scris trei vorbe pe-un colț de inimă

pentru MICA SIRENĂ –  din poiana cu maci înfloriți

izvorul de cuvinte a secat

foșnetul de vânt a îmbătrânit și a devenit melancolic

iar din POVESTEA VRÂNCIOAIEI curge libertate

adevăr și cuvânt

legat de muza-speranță.

Întreb și eu… „Visarea a adormit”?

Curcubeul venit de la nunta de flori

ne-a surprins cu O NOUĂ DESCOPERIRE

pe care nici azi nu aș fi în stare

să v-o mărturisesc…

Era… ceva… legat de

COLEGELE BEȚIVE…

și

LECȚIA DE PESCUIT!

O fi vreo legătură, mă întreabă Zâna-Măseluță?

Am rămas mut! Nu că n-aș fi fost!

Oricum stelele s-au aprins

soarele a tras perdeaua de lumină

pentru a-și acoperi lacrima din ziua de duminică

• prima noapte în care plânge chiar și

CERCUL PĂTRAT…

Credeam că va fi

O NOAPTE „LINIȘTITĂ” ÎN CARTIER

dar n-a fost să fie

pentru că actorul și-a jucat ultimul rol pământean

de-aici încolo urmează

CUVINTE SIMPLE ce vor înveșnici trecerea

și ne vom amăgi sau sătura

(dacă va fi cazul!) cu

GOGOAȘA IMPERFECTĂ…

Mulțumesc, actorului Claudiu Zamfir Pop – pentru muntele de prietenie de care am avut parte!

Mulțumesc, scriitorului Claudiu Zamfir Pop – pentru explolzia de râs și bucurie dăruită și culeasă lecturându-ți scrierile!

Mulțumesc, poetului Claudiu Zamfir Pop – pentru lecția de poezie și emoție, împletită cu mult zâmbet și autenticitate!

Mulțumesc, starostelui Claudiu Zamfir Pop – pentru sfaturile și (iar!) lecțiile predate!

N.A. – ce apare scris cu majuscule, sunt titlurile volumelor și al prozelor scurte care-și plâng izvorul… Au rămas uscate! Probabil, vor fi și alții care-și propun același țel – CLAUDIU ZAMFIR POP – NEUITARE! NEMURIRE!

Dreptul și Bunul Dumnezeu să-l primească în Grădina Raiului, acolo unde-și duc Înveșnicitul Somn, cu toții ceilalți. În veci pomenirea lui!

Amin! Amin! Amin!

VASILE BELE – U.Z.P.R.

(Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România);

• președinte ASCIOR, Filiala Baia Mare
• (Asociația pentru Civilizație Ortodoxă);
• Membru L.S.R. – Filiala Cluj-Napoca

(Liga Scriitorilor din România);

• Membru Asociația Scriitorilor Maramureș;

by

Referinţă Bibliografică

CLAUDIU ZAMFIR POP – IN MEMORIAM (Scriitorul, Actorul, Starostele, Prietenul, Omul…)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 2 august 2022