CONTRASTELE DURERII
Abia trăim și dacă viața noastră
mai pâlpâie în sfeșnicul durerii,
rămâne doar speranța învierii
într-un decor cu strălucire-albastră.
Am risipit din ani trudind la alții
pentru urmași, ca să le facem rosturi,
mâhnirile le-am reprimat în gesturi
sau în tăcerea din veninul sorții.
Și tot sperând la zilele de mâine
viața s-a scurs,din șiruri de cuvinte
ce-am strâns în gând,(dorințe neșoptite),
să aibă masa coșul plin cu pâine.
Trăim puțin,greul ne frânge vrerea,
recursul vremii stă în rădăcină,
se ofilesc dorințe și-anodină
ne cheamă veșnicia cu tăcerea…
Ne-au stors de vlagă timpul și stăpânii
iar bucuriile au fost puține,
ne-înfruntă generația ce vine,
bat clopotele,ne doresc străbunii…
Viața s-a strecurat printre cuvinte
și au rămas scrisorile nescrise,
mai vrem doar lumânări în paraclise
și-o lacrimă din cer peste morminte.
Murim încet în fiecare noapte,
sus Dumnezeu cu Raiul și cu sfinții,
jos noi și fiii numărând arginții,
suntem mereu datori și după moarte…
––––––––––––––
Plecăm puțin în fiecare noapte,
suntem mereu datori și după moarte!…


