CONVERSII ÎN PIATRĂ
Vine și vremea pietrelor să doarmă,
asprimea iernii aprigă le sfarmă
iar pe poteci sub crengi rare și nude
durerea frunzei veștede se-aude.
La orizont o margine se frânge,
purtând povara norii se vor plânge
lăsând în urmă-o rază-nșelătoare,
speranța-n anotimpul ce nu moare.
Copiii nopții jocuri vor petrece
în haosul întunecat și rece
și-ntr-o tăcere palidă și sură
vin zorii risipind ceața obscură.
Și aduc raza gândului ce vine
să încălzească patimi anonime,
luminile cu-a primăverii larmă
și pietre care nu mai vor să doarmă.