Revista de cultură „Roua Stelară” îi dedică ultimul număr poetului Cristian Bodnărescu. Publicaţia trimestrială surprinde mişcarea cultural-artistică de limbă română din decembrie 2021 – martie 2022, apărând cu predilecţie în ţările: România, Republica Moldova, Canada, Rusia, Ucraina, Serbia şi Belarus.

Între numele de marcă din cuprinsul revistei, în cei 15 ani de apariţii editoriale, se numără omul de litere Nicolae Dabija, care scria: ” „Roua stelară” seamănă cu roua dimineţii, cu acele lucruri din stele depuse pe arbori, pe ierburi, pe lucruri, care le fac să scânteieze, să iradieze, să fie mai mult lumină decât umbră… Poezia va dăinui atâta vreme cât va exista viaţa pe pământ, ea fiind un alt sinonim al acesteia…”

Doctorul în filosofie şi personlitate marcantă, Alexe Rău – ex-director general al Bibliotecii Naţionale din Republica Moldova semnează în această revistă, alături de Augustina Şiman, reprezentanta ţării la ONU şi deputatul Maria Ciobanu.

Alexe Rău afirma: „…Revista face ca iarba să ştie cum ne cheamă, dar şi stelele să ştie cum gândim… (precum ar zice Grigore Vieru).”

„Roua Stelară” a fost fondată de scriitorul Dumitru Mircea, cel ce semnează cartea „Umbre şi lumini – din viaţa oamenilor de geniu” (Petrarca, Alexandru Macedon, Cezar, Decebal, Ştefan cel Mare, Eminescu, Byron, Mozart şi Heine) – volum premiat de: Ministerul Culturii, Consiliul Europei, Biblioteca Naţională, Salonul Internaţional de Carte (instituţii din Moldova). Maestrul literei române surprinde cititorii prin mai multe volume, între care şi „Ce-o fi vorbit oare Eminescu şi Creangă”?

Poetul Cristian Bodnărescu mai figurează în prima pagină a unor ziare, precum „Adevărul de Seară” (atunci când publicaţia avea 500.000 cititori per număr) ori „Libertatea”, însă acum colectivul revistei „Roua Stelară” (Tatiana Argint, Dumitru Mircea, Vitalie Jereghi, Valeria Saculţanu, Pavel Buza, Maxim Melinti, Eugenia David, Vitalie Leca, Viorica Didic şi Svetlana Cersac), decide să-l aleagă personalitatea acestui număr al revistei, omul de litere Bodnărescu figurând şi pe coperta ei.

Cristian BODNĂRESCU – poet romantic din zilele noastre

O stea s-a stins şi alta s-a aprins

La 3 martie s-a stins o stea…

Samson Bodnărescu – poet şi dramaturg român (n. 27 iunie 1840, com. Gălăneşti, jud. Suceava), a studiat la liceul din Cernăuţi, fiind elevul lui Aron Pumnul (la fel ca Mihai Eminescu).

Samson a început a scrie versuri la vârsta de 21 ani, compunând poeme romantice, patriotice şi pasteluri. A fost bibliotecar în cadrul „Bibliotecii Centrale din Iaşi”şi director al instituţiei şcolare „Vasile Lupu” (din 1874).

Titu Maiorescu îl considera pe Samson Bodnărescu unul din cei 3 mari poeţi ai literaturii române, alături de Vasile Alecsandri şi Mihai Eminescu. (Poezia şi proza română, 1872).

În 1879, Samson se retrage la Pomârla, fiind vreme de 23 ani director al institutului „Anastasie Başotă”. Aici primeşte vizitele prietenului său, poetul Mihai Eminescu, cel care avea să îi dedice o poezie, asemuindu-i bărbăţia cu puterea lui Samson din Biblie:

Samson Bodnarescu

Felicitare lui Samson Bodnărescu

N-am ştiut cum că în ziua

Douăzeci şi şapte iuni,

Îşi serbeaz-aniversarea

Toţi voinicii şi Samsunii.

În biserică asemeni

Cât umblai pe la icoane,

N-am văzut pe sfântul Simson

Preaiubitule Samsoane.

Şi, aflând de-aşa minune,

Eu scrisei aceste şire,

Dorind multă sănătate,

Viaţă lungă şi sporire.

Şi spre semn caracudistic

Îţi trimit această carte,

Iar tu spune printr-un distih

Cum că cei absenţi se iartă.

Tot la Pomârla (jud. Botoşani), poetul Samson Bodnărescu îşi găseşte sfârşitul, pe 3 martie 1902. Dar înainte de momentul morţii, Samson lasă testament poemul „Odihna din urmă”:

Şi mi-or face o colibă

cu păreţi înguşti de lut,

fără de fereşti şi uşă

numai bine de-ncăput.

Acolo voi ave pace,

şi odihnă voi ave,

sufletu-mi de dor uita-va,

inima nu m-a dure.

Ş-apoi cine e în lume,

acest dor să nu-l fi avut

de-o colibă tăinuită

cu păreţi înguşti de lut.

Unde să nu mai străbată

nici prin uşi, nici prin fereşti

durerea neîndurată

a vieţii pământeşti?

Ca, peste ani, poetul Cristian Bodnărescu să intervină cu un răspuns, prin poemul „Întregirea”:

Ne-om trezi iar în coliba

Fără pereţi mari, doar lut

Vom vedea lumina albă

Ieşind din mormântul scurt.

Doar aşa să avem pace

Şi odihnă-n sfânta cale,

Pe cărările sărace

Din nou să pornim agale!

Cine-n toată lumea mare

Să nu aibă vis divin,

De-a părăsi coliba călare

Pe un pegas spre cer senin?

Lasă iarăşi să străbată

Şi prin uşi, şi prin fereşti

Bucuria absolută

A-nvierii Dumnezeieşti!

Cristian Bodnarescu la Iasi

Despre Cristian Bodnărescu

Poetul Cristian a văzut lumina zilei la 3 martie 1983, în frumosul oraş care a dat numeroase valori ţării, Bacău. Casa lui George Bacovia este în vecinătatea locului de naştere al poetului Bodnărescu, în oraşul lui Vasile Alecsandri. Ştefan cel Mare şi Sfânt a venit pe lume tot în acele locuri, alături de sportivi precum Nadia Comăneci şi Marian Fabian (campion mondial la arte marţiale). Pământurile locuite de peste 5000 ani, vor rămâne milenii prin valorile ce se nasc acolo.

Odată cu anul 1991, poetul Cristian a simţit şi înţeles menirea dată de Dumnezeu, începând astfel a scrie poezii.

Anul 2008 reprezintă absolvirea Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi şi, în primul rând, marchează decernarea titlului de ,,Honoris Causa’’ din partea Academiei de Studii Înalte din Iaşi. Devine astfel deputat în cadrul ,,Camerei Deputaţilor ASI’’.  Cu acest prilej se realizează ediţia „Spiritulaitatea Românească în viziunea lui Cristian Bodnărescu” a emisiunii „Idei în actualitate” la RTV Vâlcea 1.

În anul 2009 apare volumul creştin ,,Demonița” finanţat de editura Renaissance şi lansat la TVR (Televiziunea Română 1 si Televiziunea Română Internaţional).

“Poemul reprezintă, pe lângă recordul mondial al poeziei romantice-fantasy, o lucrare artistică originală, o penetrare în lumea spritelor demonice, o tentativă de plecare în aflarea unui adevăr. În poem se observă influenţa romantismului, însă Fantasticul domină perpetuu”, constată profesorul universitar doctor Teo-Teodor Marsalcovschi.

Luna noiembrie 2011 marchează apariţia antologiei ,,Cuvântul în Timp” sub egida editurilor Grinta şi Singur, în cuprinsul căreia se regăsesc versurile autorului Cristian Bodnărescu.  Ea este pentru scriitorul Cristian Bodnărescu una fructuoasă, marcând apariţia sa în 3 volume, anume: în Atologia ,,Cuvântul în Timp”, în cartea ,,De vorbă cu Stelele” (fiind intervievat de academicianul George Roca, scriitor din Sidney) şi în Buletinul semestrial ,,Septentrionalis”, al Bibliotecii Judeţene ,,Petre Dulfu” din Baia Mare.” Profesor Viorel Donţu

Peste un an, în luna noiembrie a anului 2012, scriitorul Cristian Bodnărescu primeşte Trofeul „Treptele Succesului” pentru întreaga carieră din partea Elenei Toma la emisiunea cu acelasi nume, difuzată pe canalul Curier TV. În aceeaşi lună figurează în lista poeţilor antologici prezentaţi de antologia „HAI HUI” editată de Singur şi Grinta.

Anul 2013 este unul fructuos pentru scriitor. Astfel, figureză în „Dicționarul Autorilor Români Contemporani”, dicționar ce surprinde mișcarea literară românescă după anul 1923. Lucrarea semnată de Alina Kristinka este coordonată de universitarul Carmen Cătunescu și Heliodora Cătunescu.

Prestigioasa editură „Națiunea” sub egida căreia figurează și cel mai vechi ziar românesc modern, cu același nume (din 1881), îl încadrează pe poetul Bodnărescu în volumul II al crestomației „Cu patria în suflet”.

Poate cel mai important eveniment ce marchează încheierea anului cultural 2013 este lansarea istoriei literaturii române. Comisia Editurii Singur prin „O altfel de istorie a literaturii române” îl consideră pe scriitorul Cristian Bodnărescu unul din cei mai importanți 60 scriitori din literatura românească, acesta figurând în vomul III.

Anul 2014 marchează legătura spirituală a poetului cu fraţii de peste Prut. Omul de litere Bodnărescu este invitat de onoare al festivalului internaţional “Primăvara europeană a poeţilor”, în Chişinău. Are astfel loc o conferinţă dedicată poeziei bodnăresciene la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, unde i se dedică compoziţii muzicale şi i se recită din creaţii. În sala bibliotecii este prezentă Televiziunea Naţională a ţării, dar şi Radioul Public. Zilele închinate poeziei se încheie printr-o întâlnire cu tinerii, la Biblioteca “Alexandru Donici”.

Fiind pasionat de tehnică și IT- realizând site-ul Radio Zidul, dar și server-ul de transmisie, împreună cu mai multe site-uri, poetul Bodnărescu finalizează cursurile în domeniul tehnic de Management-IT, obținând astfel în 2018 certificatul internațional Link Academy.

Anul 2019 este marcat de două evenimente culturale care îl implică pe omul de litere Bodnărescu: decernarea medaliei “Statuia Eroului Necunoscut” la gala jubiliară a asociaţiei “Tempora” şi prezenţa sa în calitate de invitat de onoare al parohiei ortodoxe “Sfântul Spiridon” din Reggio Emilia – Italia, după ce în anii trecuţi, invitaţii au fost cantautorul rock Ştefan Hruşcă şi preotul scriitor Constantin Necula.

„Alexandru Donici” se numeşte şi instituţia publică a satului Ciuciuleni (raion Hînceşti), care a găzduit lansarea de carte „Amurgul Gol” a poetului Cristian Bodnărescu. În volum, diferite personalităţi semnează pentru poet:

„Samuraiul este considerat luptătorul suprem, el servind pentru libertatea omului simplu. Poetul este luptătorul suprem spiritual, katana sa fiind cuvântul! Expresia poetului Cristian Bodnărescu este una naţională, el protejând adevărul de cele rele, fiind în slujba omului simplu, curat. Astfel îl regăsesc eu pe Cristian Bodnărescu: poetul nostru samurai!”

Profesor Teo Răduţ, Grand Master Karate

„Poetul Cristian Bodnărescu este înzestrat cu virtuţi divine, moştenite de la strămoşii noştri luptători întru Dumnezeu! Acest om de litere războinic prin vers şi faptă are duhul mai presus de suflet şi sufletul mai presus de trup! În momentul în care scrie, nu face altceva decât să lupte pentru Creator. Namaste, frate drag Cristian!”

Excelenţa Sa Pavel Milovan,

Hanshi – ju jitsu tradiţional & kobudo 9 DAN

Lansare volum Cristian Bodnarescu

„Poetul Cristian Bodnărescu a marcat spiritualitatea românească prin opera sa poetică care impresionează printr-un limbaj fluid, în formă metaforică. Acest poet este nu atât un mânuitor, cât un mântuitor al cuvintelor sale dumnezeieşti! El scoate cuvintele din starea lor naturală şi le aduce în starea de graţie. Creația sa ne deschide sufletul pentru a privi lumea cu alți ochi şi depăşeşte limitele unei literaturi moderne, deschide o nouă direcție în literatură prin stilul, tendințele şi dimensiunile distincte. Atât poetul, cât şi opera se completează reciproc prin frumusețe, profunzime şi originalitate, care fascinează cititorul. L-am cunoscut ca Om cu verticalitate, care se evidențiază printr-o gândire critică, cu aspirații şi principii unice, preocupat de lucruri atât de subtile unui tânăr.”

Veronica Iațcu, profesor de limbă şi literatură română, director al I.P. Gimnaziul Ciuciulea, r. Glodeni, R. Moldova.

Aşa cum cărţile sunt cei mai tăcuţi şi constanţi prieteni, cei mai accesibili şi înţelepţi consilieri, dedic cartea cu poezii „Întinde aripa, Înger blând” poetului Cristian Bodnărescu, om de litere care a marcat spiritualitatea românească!

Îngerul poeziei

Astăzi am descoperit

Că un înger a venit,

Cu idei şi multe vise

Tipărite-n manuscrise.

Cu dor mare de meleag

Şi cu iarba cea de leac,

De ni-e bine, de ni-e greu

Cu noi este Dumnezeu!

Eşti născut din poezie

Din vise şi apă vie,

Poezia ţi-a dat suflare

Să devii rază de soare.

Astăzi ţie mă închin,

Drag poet de neam român!

Maria BEZER,

director IP Gimnaziul „Alexandru Donici”,

Ciuciuleni, r. Hînceşti

Dumitru Mircea il prezinta pe Cristian Bodnarescu

Prietenul Cristian Bodnărescu

Poetul român Cristian Bodnărescu şi-a lansat în toamnă cea mai consistentă carte, de peste 200 de pagini, intitulată „Amurgul gol”, volum care include poemele semnificative din întreaga carieră. Prietenia noastră cu maestrul ne leagă de la lansarea acestei cărţi, una din locaţiile turneului fiind şi Ciuciuleniul. La eveniment a venit multă lume: profesori, părinţi, copii, săteni dar şi persoane din mai multe localităţi.

Doresc să vă spun că am trăit clipe frumoase, de revelaţie, pătrunzându-i versurile poetului nostru romantic. Mi-a plăcut mult şi poezia „Poveste de Crăciun”:

Ne-au venit la uşi din nou

Trecând prin mari nămeţi,

Eroii noştri din alt tablou

Amintiţi doar de poeţi.

Chemaţi-i în casă, e frig

Să îi poftim la masă,

Ei ne-au apărat aprig

Sânge au pe-a lor cămaşă.

Să ne cunoaştem povestind

Chipurile lor ni se arată,

Văd o tânără murind

Un glonţ i-a intrat în faţă.

Un prunc mort ţine la sân

Întinsă pe strada rece,

Împuşcați de un acarian

Tinere cadavre sunt ferece.

Morţii sunt desfiguraţi

Sacrificaţi şi abandonaţi,

Pe cer apar înaripați

De Ochiul divin neuitaţi.

Dar ei sunt tineri şi frumoşi

În Paradisul neuitat,

Ne apără ai noştri strămoşi

De demonul întunecat.

Cei vii sunt urâţi şi proşti

În nepăsarea ucigaşă,

Pe faţa hâdă poartă măşti

În uitarea lor nevoiaşă.

Se bucură ca nişte câini

De un Crăciun însângerat,

De neamul nostru sunt haini

De parcă nici nu s-a întâmplat.

Nu mai avem deloc nămeţi,

Natura ne este ucisă

Copacii ne sunt furaţi

Ţara a fost distrusă.

Pământul ţării s-a vândut

De-un neam instrăinat,

E mai rău ca la-nceput

Străinii iar ne-au vânat.

Amintiţi doar de poeţi

Eroii noştri din alt tablou,

Trecând prin mari nămeţi

Ne-au venit la uşi din nou.

Versurile poetului m-au emoţionat puternic. Îi admir curajl şi îi urez succese în continuare. Şi dacă poetul ne-a considerat parte componentă a „ţinuturilor milenare dacice” pe noi, cei din Republica Moldova (citat din turneul de lansare a volumului „Amurgul gol”), ne-a motivat să aspirăm cât mai curând la România Mare!

prof. de limbă română Ecaterina MIRONICĂ, IP Alexandru Donici

Dumitru Mircea prezinta revista Roua Stelara

Cândva

de Cristian Bodnărescu

Au înflorit cireşii

Vuieşte lumea vie,

În zori revin bucurii

În vis de salvie.

Acum apari o clipă

Din depărtări uitate

Închisă în tulipă

Petale-n viduitate.

Eram iar împreună

Chemând o nouă noapte,

Din flori purtai cunună

Păşind spre libertate.

Iar paşii tăi frenetici

Au iz de lună plină,

Copaci primăvăratici

Vesteau seara deplină.

Sub raze ale nopții

Mă sărutai pe dată,

Plecăm în zări cu alții

Ajunşi din altă soartă.

Venind eu după tine

Îmi apăreai zâmbind,

Visăm la noi destine

În somnul nostru grind.

Sunt cireşi  pe  câmpie

În lumea dintr-un gând

Vuieşte fiinţa vie

Noi suntem în pământ.

14 Aprilie 2014

Judecata din urmă

de Cristian Bodnărescu

Plin de viaţă se întoarse

De la vânătoarea mare,

În castel cu moarte morse

Prinţul fără asemănare.

E stăpân pe-a lui pădure

Zilnic curmă multe vieţi,

Urşii cad de gloanţe dure

Mor şi mii de porci mistreţi.

Păsările vin de-a valma

Stau pe mobilă împăiate,

Doar el este la cârma

Pădurii cele blestemate.

Nobilă este a lui familie

Cu nume de un mileniu,

Suveranii vin cu miile

Să-i laude al său geniu.

Într-o zi nu a mai ieşit

Din salonul impetuos,

Prinţul într-adevăr a murit

Zăcând în sicriu aspectuos.

Chiar şi- atunci s-a ridicat

Să intre primul în sala mare,

Dar la rând a fost aşezat

Aşteptând puternica strigare.

“Eu sunt cel mai mare Prinţ

Cu distincţii de la preşedinţi,

Vreau să ies din acest labirint

Ofer întreg sacul de arginţi.”

“Al tău nume nu-l cunosc

Din atâtea mii de  veacuri,

Nici nu pot să mă opresc

Fără să judec ale tale jocuri.

Distincţiile ţi s-au sfărâmat

Sunt doar pulbere-n pământ,

Niciun preşedinte nu ţi-a dat

Vreun sfat bun la ceasul Sfânt.”

“Dar sunt mare, am averi

Păduri vechi am moştenit,

Am mers zilnic pe cărări

Pasul nu mi l-am oprit.

Demnitari ce au venit

Să-mi aducă doar laude,

Animalele au poposit

Toţi eram ca nişte rude.”

“Aici ai sufletul damnat,

Nu-ţi văd nicio decoraţie

Dar copaci tu ai plantat,

Să moşteneşti o avuţie?

Un prinţ pe slabi slujeşte

Iubind animale şi oameni,

Numele-ţi în van păleşte

Gând bun nu-ţi dă nimeni.

Pe animale-ai omorât

Sufletele lor te blesteamă,

Din păduri ai coborât

Fără să laşi ceva în urmă.

Ele vin cu suflete mari

Fiind utile pe pământ,

Tu ai vrut doar comori

Ai fost un zăcământ.

Dinastii nu sunt demult

Toate au fost îngropate,

Fără fast şi făr’ de tumult

Ard acum pe veci damnate.

În orgoliul cel vanitos

Ţi-ai scurs vaiaţa – licărire,

Doar Iadul îţi vede frumos

Nesfârşita ta pieire.”

08 – mai – 2021

Lansarea volumului Amurgul Gol

Remarcăm în continuare romanul „Pomul de Aur” semnat de Mircea Dumitru. „Râurile adânci curg liniştit” este proverbul japonez folosit drept motto pentru fragmentul publicat în acest număr.

Viaţa satului este nuanţată de peripeţii şi întîmplări horror. Astfel, sunt locuri bizare, în care legile fizice sau temporale sunt depăşite, oamenii nu ştiu unde se îndreaptă sau apar vedenii din alte vremuri:

„Nici pe tata nu-l ocoli acel loc de la răscruce… Văzu cum omul călare, ca un nor, ca un fel de ceaţă argintie, se ridică în sus şi dispare-n văzduh.”

Duhul celui necurat se risipeşte atunci când sufletul îşi găseşte alinarea într-o biserică… „Şi-acele legende vechi ca lumea confereau aerului bisericesc o forţă a magiei. Altarul, apoi şi catapeteasma, icoanele şi lumânările din candelabre şi sfeşnice revărsau peste capetele noastre o mare înduioşare.”

Prof. Dumitru Conta

by

Referinţă Bibliografică

Cristian Bodnărescu în Roua Stelară/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 31 mai 2022