Zilele trecute, am aflat cu regret profund despre stingerea din viață a profesorului, scriitorului, criticului și istoricului literar Dumitru Vasile Delceanu.
Originar din satul Tudor Vladimirescu, comuna Salcia, județul Teleorman, Dumitru Vasile Delceanu (n. 23 martie 1944 — m. 13 mai 2021) a fost elev al liceului „Unirea” din Turnu Măgurele, apoi, a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1983.
Poet, prozator, epigramist, critic și istoric literar, publicist, profesor de limba și literatura română și director mai întâi la Școala din comuna Salcia, apoi la Liceul „Unirea” din Turnu Măgurele (până la ieșirea la pensie în 2007), senator în Parlamentul României (1992-1996), soț și tată de familie, Dumitru Vasile Delceanu a fost una dintre personalitățile emblematice ale culturii teleormănene contemporane.
A debutat editorial în volumul Cântec pentru zorii de zi, caietul debutanților 1983-1985 (București, 1987). Ca scriitor, a publicat peste 15 volume, dintre care amintim: Între lacrimă și stea, poezii (București, Editura Albatros, 1987); Dinspre singurătate, poezii (București, Editura Litera, 1987); Anotimpul vindecării, poezii de dragoste, (Alexandria, Editura Teleormanul Liber, 1991); Cerul din fântâni, poezii (Turnu Măgurele, Editura Cetatea, 1992); Pasărea de fum, versuri (Alexandria, Editura Teleormanul Liber, 1994); Armura lui Darie, glose pe marginea vieții și operei lui Zaharia Stancu (Alexandria, Editura Teleormanul Liber, 1994); Colivia cu îngeri, epigrame (Alexandria, Editura Teleormanul Liber, 1994); Satul păzit de greieri, proze, (Alexandria, Editura Teleormanul Liber, 1995); Dimitrie Stelaru, un înger căzut (Alexandria, Editura Teleormanul Liber, 1998); Viața Liceului „Unirea” Turnu Măgurele, monografie (Alexandria, Editura Teleormanul Liber, 1999); Păstor peste năluci, antologie lirică (Alexandria, Editura Rocriss, 2004); Trei decenii de eternitate, album in memoria Zaharia Stancu (Alexandria, 2004); Vocația scrisului în Teleorman (Alexandria, Editura Teleormanul Liber, 2005); Zăpadă și cenușă (Alexandria, Editura Teleormanul Liber, 2005); Trubadur în pustie, versuri (București, Editura Nouă, 2011); Privighetori bolnave, versuri (Alexandria, Editura Tipoalex, 2011); Un copil de vârsta a treia, broșură tipărită (București, Editura Rawex Coms, 2012); Trandafir înjunghiat, antologie lirică (Alexandria, Editura Tipoalex, 2012); Răstignit pe frunză, versuri (Smârdioasa, Editura Tehnoprint G.P., 2007); Hotarul târziului, antologie lirică (Alexandria, Editura Tipoalex, 2020).
A colaborat cu versuri, proză și articole critice la următoarele reviste literare: „Argeș”, „Caligraf”, „Familia”, „Meandre”, „Opinia”, „Teleormanul”, „Tribuna Teleormanului”, „Teleormanul Liber”, „Pagini teleormănene” etc.
A fost inclus cu versuri în mai multe antologii literare, printre care: Scriitori teleormăneni în viață, vol. I (Alexandria, Editura Tipoalex, 1997), antologie realizată de Ion Al. Stănescu; Zece poeți — o sută de poezii: Centenar Marea Unire (Cluj-Napoca, Editura Neuma, 2018), antologie realizată de Florea Burtan. Este inclus în mai multe dicționare: Dicționar al oamenilor de cultură, artă și știință, din județul Teleorman (Pitești, Editura Calende, 1993), realizat de Ion Al. Stănescu; Dicționarul scriitorilor și publiciștilor teleormăneni (Alexandria, Editura Rocriss, 2005), realizat de Stan V. Cristea.
Prin plecarea lui Dumitru Vasile Delceanu dintre noi, cultura teleormăneană suferă o grea pierdere. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!
© Cristian Gabriel Moraru
by