Îți scriu pe floarea de glicină,
Iubitul meu, cu ochi de fum,
În adierea nopții plină
De dorul tău, nestins parfum…
Când raza lunii lin coboară
Îmbrățișând nucul bătrân,
Privirea ta urcă vioară
Prin întunericul păgân.
Curgând prin venele-mi pârâu,
În cuibul nopților de mai,
Iubirii noastre fără frâu,
Privighetoarea îi dă grai.
Atins de-a dorului mirare,
Ceasul iubirii tăinuit,
Ne pune aripi de visare,
Sub liliacul înflorit.
Oglinda liniștii se sparge
Iar stelele se-mbracă-n fluturi,
Privighetoarea ne atrage
În raiul ei, cu vii săruturi.
Aprinde inima făclie
Prin flori, în lună și în stele,
Arzând a dorului chilie,
Chemând în noapte oarele.
Îți scriu pe floarea de glicină,
Iubitul meu, cu ochi de fum,
Acină-n rugă luna plină,
Noapte de mai, nestins parfum…
Mioara Oprișan
7 mai, 2021
Referinţă Bibliografică |