ÎN IUNIE 1956, PREȘEDINTELE IUGOSLAVIEI IOSIP BROZ TITO (1892-1980), DĂ MÂNA CU CONDUCĂTORL REPUBLICII POPULARE ROMÂNE GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ (1901-1980), IAR VIITORUL PROFESOR CRISTIAN PETRU BĂLAN, „DĂ MÂNA” CU AMÂNDOI.
Perioada anilor 1950 , cea mai stalinistă periadă din istoria comunismului, a fost foarte dură, mai ales după ce Tito, liderul comunist al Iugoslaviei, a refuzat să mai recunoască suzeranitatea stalinistă asupra Iugoslaviei acuzându-l fățiș pe Stalin de dictatură monstruoasă, motiv pentru care a rupt-o cu Moscova. La rândul lui Stalin l-a declarat pe Tito trădător și l-a amenințat cu moartea și cu invazia țării. Dar și Tito l-a amenințat cu moartea pe Stalin, trecând de partea occidentuuli care îl sprijnea puternic. După moartea lui Stalin în 1953, noul conducător Hrusciov, l-a condamnat pe Stalin și l-a scos din Mausoleu de lângă Lenin., împăcându-se cu Tito și cerând și lui Dej să se împace cu Tito pe care-l invitase la Moscova. La întoarcerea de la Moscova, Dej i-a făcut o primire „frățească” lui Tito, plimbându-l prin București și prin țară. Una din vizite a fost la sondorii de la Schela Petroliferă din Boldești spre a vedea prima sondă din lume care fora la peste 4000 m adâncime. Delegația lui Tito-Dej se arăta foarte prietenoasă și ambii lideri politici au dat mâna cu sondorii și cu cei câțiva copii și tineri. fete și băieți în costume naționale, aduși special să-i întâmpine cu stegulețe iugoslave și românești. Printre aceștia am fost ales și eu Atât Dej cât și Tito erau foarte zâmbăreți și ne-au strâns cu multă bucurie mâinile. Eu le-am zis la amândoi „bine ați venit” atunci când mi-au strâns cu putere mâna. Dar cel mai mult m-a impresionat să-l aud pe Tito vorbind românește, după ce și-a privit ceasul de la mână: „DEJ, HAI SĂ MERGEM LA MAȘINĂ ! HAIDEM !” Și s-au grăbit să plece. Nici acum nu știu de unde știa Tito să vorbească românește.
Prof. Cristian Petru Bălan
by