Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » POMPILIU CREȚU: TRISTEȚI ALBASTRE

POMPILIU CREȚU: TRISTEȚI ALBASTRE

TRISTEȚI ALBASTRE

Primesc răcoarea geamului pe frunte
și așteptând lumini din infinituri
frânturi de timp renasc din infinituri
când tâmplele nu zăboveau cărunte.

În ochi umbriți mai strălucesc lumine
din candele uitate-n cimitire
și clopote ce bat gându-n neștire
mai cheamă un ecou ce nu mai vine.

Și plouă lin pe gene nedormite
cu picături care urzesc durere,
nori fumurii rostogolesc tăcere
cu nostalgii din cioburi și ispite.

Tristeți albastre sapă orizonturi
iar liniștea din jur lovește geamul,
splendoarea albă părăsește ramul
cu lacrima și patima din gânduri.

 

dr. POMPILIU CREȚU

Facebooktwitterby feather