Cristian Petru Bălan: AMURGURI SFINTE
Prietenii dragi, vă spun: priviți spre-amurg în sus;
Cerul senin vă cheamă, cu-n zâmbet la apus.
Priviți-l îndelung visând spre viitor,
Căci dinspre-apus simți-veți o pace și mult dor.
Când în amurg privim la soarele-apunând,
Tot orizontul cântă prin raze lungi vibrând.
Dar vraja lent se stinge pierind în timp, discret…
Apusul ne-amintește cum viața trece-ncet.
Prindeți mereu prilejul amurguri să-admirați,
Știind că tainici vraje și jertfe savurați.
Iubiți orice apusuri , iubiți culori divine,
Preacalmul lor sunt liniști și mari minuni sublime.
Profund veți înțelege că scenele-nserării
Prilej sunt de reflecții pe malurile mării
Sau chiar oriunde sunteți ca simplu călător,
Că tot ce ne-nconjoară-i fondat de-un Creator.
Nu-i greu a înțelege cam ce-a vrut El să spună
Cât timp tot ce-i frumos poartă a Lui cunună.
Și atfel Răsăritul e-un drum spre-o nouă cale –
Apusul, pace sfântă cu împliniri finale.
Prietenii dragi, vă rog priviți mai des în sus:
Cerul senin vă cheamă, cu-n zâmbet la apus.
Priviți în sus mereu, visați și reflectați,
În cerul de deasupra speranțe să aflați !
Glen Ellyn, USA – 9 martie, 2025


