ÎNVIEREA…
Îngerii Luminii
Stânca dau deoparte,
Cad orbiţi străjerii
Spăimântaţi de moarte,
Iar Iisus apare’n
Raze îmbrăcat,
Cântă-n slavă coruri:
HRISTOS A ÎNVIAT !
Dis-de-dimineaţă,
Vin mironosiţe;
Lacrimi au în suflet
Şi-n mîini lămâiţe.
Când Mormântul rece
Ele au aflat,
Îngerul le spuse:
HRISTOS A ÎNVIAT !
Toţi prânzeau la masă
Într-un hol închis.
Apăru Mesia:
„- Pace vouă!” . a zis…
Însă ucenicii
Toţi s-au speriat,
Dar crezură-n data:
HRISTOS A ÎNVIAT !
Toma, zis şi Geamăn,
De la prânz lipsea;
Nici n-a vrut să creadă
Vestea ce-auzea…
Domnu-apare-n mijloc:
„– Tomo, spuse,-ai vrea?
Mâna ta de-o pune
Peste rana Mea?
Ca să vezi că-S Domnul
Cel adevărat…”
„– Doamne, -acum sunt omul
Care m-am schimbat
Şi suspin prin lacrimi:
HRISTOS A ÎNVIAT !”
Doi discipoli singuri
Spre Emau plecară,
Iar Iisus le-apare
Într-un camp afară.
A vorbit cu dânşii,
Chiar a şi mâncat…
Când pieri, rostiră:
HRISTOS A ÎNVIAT !
Astfel Îl văzură
Mulţi pân’ S-a-nălţat,
Tu nu-L vezi, dar strigă:
HRISTOS A ÎNVIAT !…