LINIȘTEA
Adoratei
liniștea voiesc
să-mi fie
cuib curat
de iasomie,
fir de vânt,
lumină vie,
vieții mele
bucurie.
liniștea voiesc
să aibă
clipe fine
ca de salbă,
să umple ca
floarea albă,
timpului
nescrisa jalbă.
liniștea voiesc
să uite,
de durere,
clipe sute,
să alerge
printre ciute,
inima să
mi-o asculte.
liniștea voiesc
să-mi dea
vieții mele
alba stea,
și-n iubiri
de peruzea,
s-aibă un
„nu mă uita”.
liniștea voiesc
să știe,
câmpul
vițelor de vie,
din care
izvor să-mi fie
tu, iubito,
apa-mi vie.
© gheorghe a. stroia
România, Prier 2023


