CUVÂNT ÎNAINTE
MOTTO:
Scrii un cuvânt… cuvântul scris
e-un leac sau o otravă;
tu vei muri, dar tot ce-ai scris
rămâne-n urmă drum deschis
spre moarte sau spre paradis,
spre-ocară sau spre slavă.
………………………………….
Dar nu uita!… Fii credincios
cu grijă și cu teamă,
să lași în urmă, luminos,
un semn, un gând, un drum frumos,
căci pentru toate, neîndoios,
odată vei da seamă!
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț (1913-1960)
Poate că cititorii acestei prefețe se vor mira că o lucrare monografică a unei localități începe cu un motto religios, ales din versurile scrise de unul din cei mai mari sfinți români, Ioan Iacob Hozevitul, ale cărui moaște (trupul întreg, găsit perfect, nealterat, ca și când ar dormi) se află depus într-o raclă de sticlă, în mănăstirea cea mare a Sf. Gheorghe Hozevitul din Þara Sfântă nu de mult vizitată de mine. Dar acest sfânt, care era și un strălucit poet creștin, ne îndeamnă clar să lăsăm în urmă cuvinte scrise care să creeze “un drum deschis” și să-i lumineze, prin însemnările ce le facem acum și prin adevărul lor, pe cei de mâine, care, cu siguranță, le vor citi cu interes după dispariția noastră. Îndemnul sfântului Iacob Hozevitul este valabil pentru orice fel de scriere, mai ales pentru cele cu caracter istorico-documentar. Ideea versurilor citate este că totdeauna, pentru ceea ce spunem în scris sau verbal, vom da odată socoteală în fața lui Dumnezeu, dar și în fața oamenilor.
Orice monografie a unei localități este, oarecum, asemănătoare cu biografia unei persoane, căci și una și alta trebuie să înceapă cu felul cum a apărut pe lume acea persoană fizică și acea localitate, apoi să continue cu descrierea evoluției lor în timp și spațiu, ducând amănuntele prezentării până la actualizări de ultima oră. Comparația dintre viața unei persoane și viața unei așezări umane nu merge, totuși, decât până la o anumită limită, deoarece comunitatea umană este mult mai complexă și are o existență cu mult mai lungă decât viața unui singur om, descrierea monografică necesitând o multitudine de date istorice, geografice, sociale, politice, economice, cultural-artistice, date statistice și evaluări judicios estimate despre evoluția localității în viitor, toate informațiile trebuind, în general, bazate pe studii și cercetări arhivistice minuțioase, pe documentații solide și sigure la fața locului, niciuna din ele ușor de făcut. Desigur, nu dorim ca aceste remarci să pară cumva un preambul facil la lucrarea de fața și nici să pară un fel de scuză ieftină pentru provizoratul ei, deoarece întreaga redactare din paginile ce urmează nu s-a făcut în țară, la locul vizat; nu s-a scris cu o multitudine de documente originale adunate pe o masă, cum ar fi fost necesar, ci ea s-a redactat departe de fruntariile patriei noastre, undeva în America. Iar acolo ne lipseau o mulțime de informații precise și elemente fundamentale, necesare unei masive monografii, cum, de obicei, se obișnuiește în asemenea lucrări extrem de pretențioase. De aceea, cu greu am cutezat să o intitulez monografie, căci mai de grabă i-aș fi zis minimonografie, care, la urma urmelor, este, de fapt, o schiță monografică a unei localități. În fond, monografia unei comunități urbane trebuie să devină istoria completă a acelei așezări, detaliile ei alcătuind o filă din istoria națională, iar lucrarea de față s-ar vrea o mică enciclopedie a localității Boldești-Scăieni.
Nu încape îndoiala că, dată fiind importanța economică specială a orașul prahovean Boldești-Scăieni*), el a meritat dintotdeauna o descriere amplă, exhaustivă, în genul celei alcătuită între 1934-1937 de scriitorul Mihail Sevastos (1892-1967) pentru municipiul Ploiești, monografia ploieșteană fiind o lucrare de referință excepțională, de cca 900 de pagini, unanim apreciată. De aceea a și fost reeditată în anul 2001. Nici nu cred că putem fi chiar așa de optimiști și de naivi încât să credem că, în viitorul apropiat, orașul Boldești-Scăieni va beneficia de o monografie atât de complexă și similară cu cea a lui Sevastos, dar, oricum, un studiu cât de cât acceptabil ar fi trebuit să apară încă mai demult, ținând cont de faptul că existau deja unele premise și date culese cu o asemenea nobilă intenție. Câteva din aceste date – să sperăm că nu cele mai importante – au fost deja pierdute sau au dispărut definitiv, odată cu persoanele care le dețineau.
Până la apariția, în viitorul incert, a acelei lucrări mult așteptate, din cauză că am văzut că nimeni nu se apleacă să scrie așa ceva, mi-am întrerupt, pentru o vreme, scrierile mele epice, lirice sau dramatice și am decis să elaborez singur lucrarea monografică de față, care, în baza libertății de expresie și fără să aibă un caracter strict oficial, se dorește a fi, nădăjduim, un ajutor orientativ imediat și clar pentru cei interesați să cunoască aspectele generale ale acestei frumoase și bogate așezări de pe valea Teleajenului. În acest scop, în afară de documentația personală culeasă de mine și de bibliografia menționată la sfârșitul lucrării, am folosit câteva informații destul de valoroase și pertinente, primite din afară. Dar, dat fiind faptul că, de la distanța unde s-a elaborat monografia (din Statele Unite), nu toate datele au putut fi riguros verificate, s-a ivit posibilitatea inevitabilă să existe și o anumită marjă de relativități și de aproximări subiective a celor consemnate în scris. Nu formulăm aici o superficială disculpă, dar este, credem, necesar să subliniem acest lucru, spre a motiva anumite omisiuni neintenționate, spre a nu mai vorbi și de alte realități nesigure și de nume, mai mult sau mai puțin importante, care, spre regretul autorului, nici ele nu au putut fi deloc amintite. Pentru un atare inconvenient, ne cerem scuzele de rigoare, cu speranța ca eventualele erori din această carte să fie corectate în edițiile viitoare.
De asemenea, caracterul aleatoriu, cu note de ușor excurs nostalgic, didacticist și oarecum sentimental-evocatorii s-a putut, probabil, și el strecura, ca stil, printre paginile acestei cărți care sunt convins că nu ar fi putut apărea fără unele contribuții cu importante informații utile venite din afară. Din totalitatea lor, am ales pe cele care, până la proba contrarie, ni s-au părut cele mai credibile. În acest sens, autorul mulțumește cu multă căldură tuturor celor care ne-au oferit sprijinul lor dezinteresat, oferindu-ne aceste comunicări esențiale.
Astfel, capitolele care dezvoltă datele despre Fabrica de mucava din Scăieni, dar și despre schela Boldești și Fabrica de geamuri Scăieni, s-au bazat pe informațiile valoroase primite prin poștă de la domnul prof. ing. Gheorghe Genel Costache, fost director al Întreprinderii de mucava Scăieni, căruia îi suntem foarte recunoscător. Aceleași sincere mulțumiri le adresăm următoarelor persoane, la fel de amabile, care au răspuns cu multă promptitudine solicitărilor noastre, oferindu-ne bogate note referențiale, cu valențe istorico-documentare: d-lui primar al orașului, prof. Ion Dumitru, d-rei înv. Georgeta Suditu, studentei Camelia Voinea, doamnei bibliotecare Genuța Ilie, de la Biblioteca afiliată Casei de cultură orășenești, doamnei ing. Constanța Tănase, fosta directoare a Grupului Școlar Industrial Boldești-Scăieni, domnișoarei Gina Radu, doamnei ing. Violeta Cazacu, preoților Simion Gigore, Octavian Pârvu, Gheorghe Petre, domnului Ștefan Ionescu, cantor la Biserica “Sfânta Maria”, domnului col. Petre Răduță, de la Poliția comunitară orășenească, domnului arhitect Nicolae Moianu, domnului Ciungradi Silviu, fost primar al orașului, domnului Cornel Filostache, fost director al Clubului Boldești, domnului prof. Silvestru Diaconescu, domnului prof. Valeriu Teodorescu, domnului înv. Emil Popescu și d-lui ing. Toma Călinescu care ne-a pus la dispoziție unele materiale bibliografice și fotografii originale. Nu în cele din urmă, îi aduc sincere mulțumiri d-lui Valeriu Darie, pentru că, la fotografiile mele personale, mi-a adăugat și din fotografii sale, deosebit de reușite. Toți cei solicitați să ne ofere informații sunt cetățeni remarcabili și pe deplin onorabili ai orașului Boldești-Scăieni.
În lucrare am folosit și citate din unele articole jurnalistice publicate de mine în Statele Unite, Canada, Germania, Australia sau în România. O mențiune specială i se cuvine și editurii “Premier” din Ploiești care s-a achitat cu rapiditate de imprimarea și editarea cărții de față în condiții grafice deosebite.
În pofida caracterului oarecum succint – și poate subiectiv – al monografiei de față, ne exprimăm totuși încrederea că cititorii vor primi cu interes această lucrare de necesar început istoriografic pentru localitatea în discuție.
by
Orice monografie a unei localități este, oarecum, asemănătoare cu biografia unei persoane, căci și una și alta trebuie să înceapă cu felul cum a apărut pe lume acea persoană fizică și acea localitate, apoi să continue cu descrierea evoluției lor în timp și spațiu, ducând amănuntele prezentării până la actualizări de ultima oră. Comparația dintre viața unei persoane și viața unei așezări umane nu merge, totuși, decât până la o anumită limită, deoarece comunitatea umană este mult mai complexă și are o existență cu mult mai lungă decât viața unui singur om, descrierea monografică necesitând o multitudine de date istorice, geografice, sociale, politice, economice, cultural-artistice, date statistice și evaluări judicios estimate despre evoluția localității în viitor, toate informațiile trebuind, în general, bazate pe studii și cercetări arhivistice minuțioase, pe documentații solide și sigure la fața locului, niciuna din ele ușor de făcut. Desigur, nu dorim ca aceste remarci să pară cumva un preambul facil la lucrarea de fața și nici să pară un fel de scuză ieftină pentru provizoratul ei, deoarece întreaga redactare din paginile ce urmează nu s-a făcut în țară, la locul vizat; nu s-a scris cu o multitudine de documente originale adunate pe o masă, cum ar fi fost necesar, ci ea s-a redactat departe de fruntariile patriei noastre, undeva în America. Iar acolo ne lipseau o mulțime de informații precise și elemente fundamentale, necesare unei masive monografii, cum, de obicei, se obișnuiește în asemenea lucrări extrem de pretențioase. De aceea, cu greu am cutezat să o intitulez monografie, căci mai de grabă i-aș fi zis minimonografie, care, la urma urmelor, este, de fapt, o schiță monografică a unei localități. În fond, monografia unei comunități urbane trebuie să devină istoria completă a acelei așezări, detaliile ei alcătuind o filă din istoria națională, iar lucrarea de față s-ar vrea o mică enciclopedie a localității Boldești-Scăieni.
Nu încape îndoiala că, dată fiind importanța economică specială a orașul prahovean Boldești-Scăieni*), el a meritat dintotdeauna o descriere amplă, exhaustivă, în genul celei alcătuită între 1934-1937 de scriitorul Mihail Sevastos (1892-1967) pentru municipiul Ploiești, monografia ploieșteană fiind o lucrare de referință excepțională, de cca 900 de pagini, unanim apreciată. De aceea a și fost reeditată în anul 2001. Nici nu cred că putem fi chiar așa de optimiști și de naivi încât să credem că, în viitorul apropiat, orașul Boldești-Scăieni va beneficia de o monografie atât de complexă și similară cu cea a lui Sevastos, dar, oricum, un studiu cât de cât acceptabil ar fi trebuit să apară încă mai demult, ținând cont de faptul că existau deja unele premise și date culese cu o asemenea nobilă intenție. Câteva din aceste date – să sperăm că nu cele mai importante – au fost deja pierdute sau au dispărut definitiv, odată cu persoanele care le dețineau.
Până la apariția, în viitorul incert, a acelei lucrări mult așteptate, din cauză că am văzut că nimeni nu se apleacă să scrie așa ceva, mi-am întrerupt, pentru o vreme, scrierile mele epice, lirice sau dramatice și am decis să elaborez singur lucrarea monografică de față, care, în baza libertății de expresie și fără să aibă un caracter strict oficial, se dorește a fi, nădăjduim, un ajutor orientativ imediat și clar pentru cei interesați să cunoască aspectele generale ale acestei frumoase și bogate așezări de pe valea Teleajenului. În acest scop, în afară de documentația personală culeasă de mine și de bibliografia menționată la sfârșitul lucrării, am folosit câteva informații destul de valoroase și pertinente, primite din afară. Dar, dat fiind faptul că, de la distanța unde s-a elaborat monografia (din Statele Unite), nu toate datele au putut fi riguros verificate, s-a ivit posibilitatea inevitabilă să existe și o anumită marjă de relativități și de aproximări subiective a celor consemnate în scris. Nu formulăm aici o superficială disculpă, dar este, credem, necesar să subliniem acest lucru, spre a motiva anumite omisiuni neintenționate, spre a nu mai vorbi și de alte realități nesigure și de nume, mai mult sau mai puțin importante, care, spre regretul autorului, nici ele nu au putut fi deloc amintite. Pentru un atare inconvenient, ne cerem scuzele de rigoare, cu speranța ca eventualele erori din această carte să fie corectate în edițiile viitoare.
De asemenea, caracterul aleatoriu, cu note de ușor excurs nostalgic, didacticist și oarecum sentimental-evocatorii s-a putut, probabil, și el strecura, ca stil, printre paginile acestei cărți care sunt convins că nu ar fi putut apărea fără unele contribuții cu importante informații utile venite din afară. Din totalitatea lor, am ales pe cele care, până la proba contrarie, ni s-au părut cele mai credibile. În acest sens, autorul mulțumește cu multă căldură tuturor celor care ne-au oferit sprijinul lor dezinteresat, oferindu-ne aceste comunicări esențiale.
Astfel, capitolele care dezvoltă datele despre Fabrica de mucava din Scăieni, dar și despre schela Boldești și Fabrica de geamuri Scăieni, s-au bazat pe informațiile valoroase primite prin poștă de la domnul prof. ing. Gheorghe Genel Costache, fost director al Întreprinderii de mucava Scăieni, căruia îi suntem foarte recunoscător. Aceleași sincere mulțumiri le adresăm următoarelor persoane, la fel de amabile, care au răspuns cu multă promptitudine solicitărilor noastre, oferindu-ne bogate note referențiale, cu valențe istorico-documentare: d-lui primar al orașului, prof. Ion Dumitru, d-rei înv. Georgeta Suditu, studentei Camelia Voinea, doamnei bibliotecare Genuța Ilie, de la Biblioteca afiliată Casei de cultură orășenești, doamnei ing. Constanța Tănase, fosta directoare a Grupului Școlar Industrial Boldești-Scăieni, domnișoarei Gina Radu, doamnei ing. Violeta Cazacu, preoților Simion Gigore, Octavian Pârvu, Gheorghe Petre, domnului Ștefan Ionescu, cantor la Biserica “Sfânta Maria”, domnului col. Petre Răduță, de la Poliția comunitară orășenească, domnului arhitect Nicolae Moianu, domnului Ciungradi Silviu, fost primar al orașului, domnului Cornel Filostache, fost director al Clubului Boldești, domnului prof. Silvestru Diaconescu, domnului prof. Valeriu Teodorescu, domnului înv. Emil Popescu și d-lui ing. Toma Călinescu care ne-a pus la dispoziție unele materiale bibliografice și fotografii originale. Nu în cele din urmă, îi aduc sincere mulțumiri d-lui Valeriu Darie, pentru că, la fotografiile mele personale, mi-a adăugat și din fotografii sale, deosebit de reușite. Toți cei solicitați să ne ofere informații sunt cetățeni remarcabili și pe deplin onorabili ai orașului Boldești-Scăieni.
În lucrare am folosit și citate din unele articole jurnalistice publicate de mine în Statele Unite, Canada, Germania, Australia sau în România. O mențiune specială i se cuvine și editurii “Premier” din Ploiești care s-a achitat cu rapiditate de imprimarea și editarea cărții de față în condiții grafice deosebite.
În pofida caracterului oarecum succint – și poate subiectiv – al monografiei de față, ne exprimăm totuși încrederea că cititorii vor primi cu interes această lucrare de necesar început istoriografic pentru localitatea în discuție.
Chicago / Glen Ellyn, SUA, 1 ian. 2007
Prof. Cristian Petru Bălan
Membru al Uniunii Scriitorilor din România,
Membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe
(cristianbalan1@yahoo.com)