Cântă cocoşii , cântă zorii-n baltă ,
Din valuri soarele apare…
Şi Schythia şi Dobrogea tresaltă
În ochiul Dunării fugare…
Tărâmul dintre ape regăseşte
Mireasma salciei în vânt ,
Uitarea-n plopii-nalţi îşi risipeşte
Mărgăritarul lacrimei de sfânt.
Bat clopote sfidând pustietatea ,
Cucernic ne cheamă la Dervent.
Cu porţile deschise e cetatea ,
Martiră cu trecutul în prezent.
Din trupuri de fecioare torturate ,
În taină cresc trei cruci de piatră ,
Din chinuri cumplite , încercate
De apostol…,crucea care iartă.
Tot creşte între Dunăre şi Mare ,
În locul creştinării noastre ,
O cruce simplă , tămăduitoare ,
Sfinţind în jur pământ şi astre.
Fortificată Dobrogea primeşte
Catolici , musulmani , creştini…
În Bethleemul românesc trăieşte
Frăţeşte popor de pelerini.
Bat clopote , o linişte divină
Curge cu Dunărea spre Mare…
Crucea , izvor de iubire creştină ,
E rugă smerită-n fecioare…



![]() |
Referinţă Bibliografică |