Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Pompiliu Crețu: CUGETĂRI BACOVIENE

Pompiliu Crețu: CUGETĂRI BACOVIENE

Seamănă, dar nu-s aceleași valuri,
la fel ca picăturile pe geamuri,
nerecunoscătoare frunze fug de ramuri
și obosite putrezesc pe maluri.

Dormeau adânc frunzele risipite
un somn ce semăna cu infinitul,
într-un apus ce reclama sfârșitul
și lua culoarea humelor pălite.

Plouă ritmat,absurd,pe tabla veche
ce rezonează-a darabană spartă,
sub streașina cu ruginită soartă
păianjeni hâzi își caută pereche.

Umbrele s-au ascuns să nu le ude
potopul care a erupt pe stradă,
soarele e în nori,să nu îl vadă,
sinistrele stafii din gropi imunde.

Amurgul e pustiu și urlă vântul,
se văluresc pe câmpuri mărăcinii,
de spaimă urlă-n bătătură câinii
și se ascunde în noroaie satul.

Târziul prin odaie se adună,
o lacrimă de plumb geana atinge,
dar dacă universul se va stinge,
oare, va mai trăi iubirea mea… postumă?!

Autor-Pompiliu Crețu-

Facebooktwitterby feather