
Cum să cer unui nor să nu plouă când vrea?
Când din iad pe pământ focul gheenei ardea?
Las’ să plouă cu îngeri, cu credință și sfinți
Să-i alunge pe diavoli, cu-ale lor rugi fierbinți!
Cum să spun unui soare „strălucești două zile!”
Când există o noapte, cu dorințe debile?
E o noapte ce luptă să cuprindă pământul
Din tartar până-n eden, fără frică de Sfântul!
Cum să cer unei frunze ca să stea nemișcată
Când există un vânt ce dorește să bată?
Acest vânt care suflă și strecoară o lume
Prin stihii zgomotoase prăvălind mări cu spume!
Nu pot cere ca timpul dintr-o dată să stea
Cât există clepsidra și nisipul din ea!
El va curge spre hăul care duce departe
Șerpuind, sapă drumul printre clipe deșarte.
Cum să cer să trăiască veșnicia, un om,
Când el are o moarte-n fiecare atom?!
Ce pândește în taină să primească tribut
Ca pedeapsă supremă pentru tot ce-a făcut!
Am cerut doar atât: o iubire de sine
Că în suflet de-o ai, o împarți și cu mine!
Dar tu omule vezi, mi-ai băgat pumnu-n gură
Că uitasem deja că există și ură!
Stefania Vasile

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..