Osman Bozkurt: Marian Ilie: „În lucrarea aceasta nimeni nu a trădat” (Prefata la volumul Dalgaların hüznü de Marian Ilie, editat in Turcia)
În acest concis expozeu mă voi strădui să adnotez câteva constătari. Una din cele mai importante din ele este aceea că autorul poemelor din cartea de faţă şi traducătorul sunt una şi aceeaşi persoană. Nu am cunoştinţă ca pâna acum să mai fi existat în Turcia un caz similar. Poetul român Marian Ilie şi-a tradus el însuşi în limba turcă poemele. În oricare din genurile literare, pentru ca o traducere să fie adecvată ca expresie şi spirit, traducătorul trebuie să fie efectiv înzestrat în amândouă limbile. Student al Profesorului Nevzat Yusuf Sarıgöl la Universitatea din Bucureşti secţia turcologie, Marian Ilie a început prin a traduce din poeziile lui Fazıl Hüsnü Dağlarca. Avea să-şi continue strădaniile şi după aceea, iar în 2012 a fost răsplătit cu un premiu pentru traduceri în cadrul unui festival de poezie desfăşurat la el în ţară.
O traducere este considerată ca fiind reuşită în măsura în care ea capătă semnificaţia din limba mamă. Este în bună măsură acceptat faptul că genul literar în care o astfel de reuşită este cel mai dificil de atins e poezia. Este motivul pentru care se consideră că nicio poezie nu va putea căpăta în traducere “gustul” din original, însă nu avem o altă cale să luăm cunoştinţă de ce se scrie în diferite alte limbi.
Cartea aceasta, pentru care nici măcar nu s-a pretins dreptul de autor, este poate prima operă oferită cititorilor din Turcia de către autor în varianta turcă în ideea întăririi legăturilor “dintre literaturile celor două popoare prietene”.
Traducătorul, fiind şi autorul volumului şi urmărind ca traducerea să concorde cu originalul, nici măcar nu s-a atins de structura intrinsecă a poeziilor. S-a mărginit la a accepta micile schimbări ce i s-au propus, cum ar fi înocuirea unor cuvinte cu sinonime ale lor sau schimbarea locului altora în interiorul versurilor. La propunerile respective ale noastre legate de traducere, Marian Ilie ne-a transmis punctul său de vedere astfel: “ Am examinat cu atenţie corecturile propuse. Se spune că traducătorul este trădător. În lucrarea aceasta a noastră nimeni nu a trădat. Sunt fericit să constat ca mi-aţi înţeles întrutorul ideile şi sentimentele exprimate în scris”. Este adevărat că atunci când lecturează o traducere cititorul nu-şi pune problema dacă ea este sau nu este conformă cu originalul. De aceea am considerat necesar să împărtăşesc şi cititorului acest punct de vedere.
Nu cred să existe cititori care să nu regăsească în creaţiile poeţillor marea, în sens metaforic. Şi în poeziile lui Marian Ilie regăsim simbolurile mării şi valurilor. În poeziile scrise pe când locuia la ţărmul mării, în Constanţa, Marian Ilie abordează frecvent tematica mării. În aceste creaţii ale poetului cititorii originari din ţinuturile de la Marea Neagră vor sesiza similitudini ce le vor revigora pasiunea. Autorul şi-a devoalat această pasiune prin însuşi titlul propus de el pentru volumul ce-l ţinem în mână – “Tristeţi Pontice” (de la Marea Neagră). Eu cred că versurile în care se regăseşte simbolul mării – nu neaparat Marea Neagră, ci marea în sens general, cu valurile ei – îi impresionează mai ales pe cititorii din localităţile situate la ţărmul mării. De aceea şi autorul şi-a însuşit fără rezerve propunerea noastră ca titlul să fie “Tristeţea valurilor”. Este un titlu care va trezi în cititorii de la ţărm de mare sentimentele împărtăşite de poet.
L-am cunoscut pe poetul Marian Ilie în iulie 2016. M-a însoţit la Festivalul Internaţional de Poezie de la Curtea de Arges ca traducător şi ghid. Are în poeziile lui un farmec specific. L-am propus Editurii USAR, Hasan Örnek a citit un grupaj de poezii ale lui şi imediat a acceptat. Decizia sa scoate şi mai mult în evidenţă convingerea că orice cultură locală include cultura universală. Sunt cunoscute legăturile istorice şi de bună vecinătate dintre ţările balcanice, asemănările în ceea ce priveşte elementele de folclor. Schimburile culturale şi cooperarea îi fac pe oameni conştienţi că trăiesc laolată, în frăţietate şi pace. Cu aceste sentimente s-a tipărit prezenta carte. De pe acum, lectură plăcută.
Osman Bozkurt
===========================
Ah, cuvintele
Ah, cuvintele să nu fi fost
cum te-aș fi mai murmurat eu
cum ți-aș mai fi rânduit
frumusețea pe buze și cum
m-aș mai fi făcut înțeles
în dezordinea asta din jur ?
Despre mine ce-ai mai fi știut
din ființe și lucruri și stări
neastâmpărată imaginația
cum ți-ai mai fi alcătuit-o
cum aveai să mai deguști
afinele plăsmuirii
cele zemuitoare în sânge
în târziu de noapte sur
peste care luna trece
ca un sfânt fior pe cer ?
Ah, cuvintele din gânduri
împânzitele de noime
încrengând eternitate
efemeră unduire
palide realități
și o lungă trecere
ca ieșitul la arat undeva
prin Universul
semnelor de întrebări !
––––––––
eyvah sözcükler
eyvah sözcükler olmasaydı ben
nasıl şırıldayıp uğuldayacaktım seni
dudaklarımda nasıl
düzenleyecektim güzelliğini
kendimi nasıl anlatabilecektim
çevredeki bu düzensizlik içinde
varlıklar ile işlerden hakkımda
ne türlü bilgiler alacaktın
telaşlı imgelemini nasıl oluşturacaktın
gökyüzünde ayın kutsal
bir ürperme gibi geçtiği
kır gecenin ortalarında
kandan usareler döken
hayal kızılcıklarından
nasıl hoşlanabilecektin
ebediyet fani dalgalanma
soluk gerçekliklerle
sorgu işaretlerinin evreninde
çift sürmeye uzun bir çıkış
hepsini içeren
anlamlarla saçılmış
eyvah düşüncelerdeki
sözcükler
============================== ===
Obsesie cu albastru
Toţi caii din lume-au luat calea mării
trupul nu se mai desprinde
de sufletul care-l mână şi vara aceasta
– nu presimţiţi ? – ar putea fi eternă
Toate drumurile de ţară duc la un ţărm
rememorând invers urcarea primară
când prin riduri desfundate trecea
fără de coviltir istoria ca o căruţă
hodorogind, hodorogind – trăiesc aşadar
sentimentul marii întinderi albastre
ca sub un coif bătut în opale
temător doar de lancea singurătăţii ea
însăşi albastră şi aducătoare de halucinaţii
şi iubind cu o poftă nebună ploile
furibunde pe noi – vă spun
viitorul e ca o corabie feniciană
(adulmecată după numai mirosul purpurii) –
cum deci să goneşti de sub ochi albastrul
marin ca o apăsătoare obsesie
înintea marilor inundaţii
(Revista Amfiteatru nr.4-83)
–––––––––- –––-
mavilikli takınak
dünya atlarının tümü sanki
deniz yoluna çıkmıştı
vücut kendisini dehleyen
gönülden ayırılmaz
duymuyor musunuz
bu bahar ebedî olabilir
bir sahile yetişen tüm yollar
tarihin çatısız bir araba gibi
kırışıklardan tangır tıngır
geçtiği ilk yukarı çıkışı
ters yönüyle hatırlatır
yaşıyorum yani kocaman mavilik
yayılım duygusunu panzehir taşla
perçinlenmiş bir miğfer altından
mavi kendisi ve sanrı getiren
yalnızlık mızrağından kuşkulu
ve bize hiddetli yağmurları
delicesine bir iştahla severek
=============================
Pentru cea care pleacă
Vino hangiule bun
toarnă răchie-n cinzeacă
beau pentru cea care pleacă
ard pentru cel ce rămân
Robul de ieri slobozit
blând şi trufaş şi rebel
criţă pământul sub el
cerul deasupra granit
Legile firii pe rând
le-am împlinit fastuos
fie-i pe plac lui Hristos
când va veni pe Pământ
Singur şi unic şi cuc
parcă mi-e bine astfel
blând şi trufaş şi rebel
ard pe oriunde mă duc
Colcăie şarpele-n trup
spulberă-n curgere bleu
timpul prin sângele meu
hulpava haită de lupi
Bântuie dragostea mea
florile cad de alint
câmpul devine argint
codrii devin alpaca
Alb glăsuiesc şi respir
albe privirile mi-s
albe cetăţile-n vis
albe clădesc mănăstiri
Vina asupră-mi o port
cine se teme de nea
lase-mă-n candida mea
stare de minim confort
Umple-mi cinzeaca de jar
stingă-se dorul de ea
înc-o visez cum pleca
peste un deal de zadar
–––––––––– –-
gidene
dök rakıyı hey hancı
boş kalmasın bardağım
unutayım gideni
kalarak ta yanayım
asi kibirli ve nazik
dünkü esir kurtulmuş
altımdaki yer çelik
üstumdeki gök gümüş
doğa kaydeder tümünü
ben getirdim yerine
Isa’dan alınmış kabüllü
ki dönecek evrene
tek olmayan benzeri
epeyce iyi yaşarım
asi yumuşak kibirli
her nerede yanarım
cızlar içimde bir yılan
dağıtılır mavisi
püskürtülmüştür zaman
bir dolu kurt serisi
sevgilerim esince
şımartılmış çiçekler
düşer bastığım yerlere
eski ormanlar da titrer
baktığım beyaz perdeler
sesim nefesim beyazdır
rüyamda apak kaleler
ruhumda bembeyaz manastır
ne olursa kusur sırtımda
karlardan korku duyanlar
bu beyaz konforlu durumda
bıraksın kendimi tekrar
hay dök yangını bardağa
sönsün özlemler ardından
ki o hala yürür rüyamda
bir tepe üstünden perişan
SURSA: elenatomaxxl.blogspot.ro
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..