Adoratei mele soții, Maricica
Iubita mea, iubită,
cu gust de mure coapte,
cu gust de-albastru Rai
și-aromă de căpșună,
cu gust de pâine albă și
Lună Nouă-n noapte,
ești lângă mine pururi,
în Timpul ce tot mână…
Iubita mea, iubită,
cu gust de verde cetini,
ropot de ape limpezi,
izvoare cristaline,
cu gust de valuri albe
la răsărit de țărmuri,
secundă fericită
în Timpul ce tot vine…
Iubita mea, iubită,
cu gust de lămâiță,
cu gust înalt de zbor,
peste întinsul mare,
cu gust de libertate
de la-nceput de lume,
clipa iubirii noastre
în Timpul ce nu moare.
Gheorghe A Stroia
Adjud, 30 al lui Florar 2017


