Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » DANIIL DRAGOȘ: REDRESARE ECONOMICĂ POSTPANDEMIE?

DANIIL DRAGOȘ: REDRESARE ECONOMICĂ POSTPANDEMIE?

În seara zilei de 3 august 2021, la TV Antena 3, dl. Adrian Năstase a afirmat, cu referire la Petrom, că România ar trebui să renaționalizeze unele infrastructuri din energie. Concret a declarat: ”Cred că noi putem să renaționalizăm, să preluăm, că nu-i vorba de naționalizare, să luăm înapoi unele infrastructuri din energie… avem nevoie să închidem anumite capitole de naivitate economică, să dezvoltăm o concepție de patriotism economic, să înțelegem că privatizarea în masă a fost o prostie în anii 90, că au fost luate dalele de la irigații ca unii cetățeni să-și facă poteci în curte.” Importanța sugestiei rezidă în faptul că prin ”privatizarea” Petrom țara a pierdut de fapt controlul asupra extracției de țiței și de gaze asociate, precum și asupra unor rafinării, combinate petrochimice, rețele de conducte și de stații de benzină. De asemenea, prin asta România proper a încetat, atât în țară cât și în străinătate, să construiască astfel de obiective industriale precum și să efectueze lucrări de foraje petroliere de prospectare și exploatare. De facto, prin această ”privatizare” s-a trecut la dezindustrializarea țării, astfel că suferințele impuse populației prin industrializarea forțată începută după cel de al doilea război mondial au fost zadarnice. Sugestia D-lui Adrian Năstase este deosebit de curajioasă. Adevărul e că o astfel de declarație nu a mai fost făcută de nici un alt om politic important de după Decembrie 1989. Dimpotrivă, unii după ce au devenit putrezi de bogați, s-au tot lăudat că ei au făcut ca economia românească să duduie, că toate măsurile luate de ei au fost mai mult decât perfecte… Având în vedere că la TV, a început să se discute privitor la explozia prețurilor la gaze, combustibili, electricitate și energie în general, eu sper că demersul D-lui Adrian Năstase va da rezultate.

Cu ani în urmă, pe vremea prezidenției D-lui Traian Băsescu, în biblioteca de la ASE a avut loc un seminar economic restrâns; la invitația Prof Dr Marius Băcescu și a Ambasadorului Dr Florea Dumitrescu, eu am fost unul dintre participanți. Subit, ușa s-a deschis făcându-și întrarea o delegație africană însoțită de foștii Președinți Ion Iliescu și Emil Constantinescu. În cadrul scurtelor comentarii făcute de către cei doi foști președinți, Dl  Constantinescu a spus: ”dacă se vor continua aceleași căi ca cele care au adus țara în actuala situație, dezastrul va fi și mai mare.” Dl Iliescu a menționat că ”in primii ani de după Revoluțienoi toți am ridicat in slăvi propietatea privată asupra mijloacelor de producție și am pus la zidul infamiei propietatea de stat. În ultimul timp, se observă că s-a renunțat, in bună măsură, la aceste păreri.” Păcat că cei doi foști președinți n-au ajuns la părerile respective și nici n-au luat măsuri în consecință, în perioadele când ei s-au aflat în fruntea bucatelor. În realitate, în actualele rules of the game, numai adevărații decidenți și posesori ai puterii politice pot schimba lucrurile.

Pentru a vedea că românii de rând nu pot influența în nici un fel treburile țării, voi prezenta următorul exemplu. În 25 ianuarie 2001, cu privire la propunerile trimise la guvern de un Neica Nimeni ca mine, am primit următorul răspuns sub semnătura unui Consilier de Stat: ”În primul rând, dorim să vă transmitem sincerele noastre mulțumiri pentru preocupările Dvs în legătură cu posibile soluții care să redreseze economia românească și cu sugestiile și propunerile pe care le faceți în acest scop. Totodată, vă aducem la cunoștință că majoritatea propunerilor ce ne-au fost prezentate în materialul alăturat scrisorii adresate Domnului Adrian NĂSTASE – Prim-Ministru al Guvernului României, se regăsesc în programul de guvernare și reprezintă obiective prioritare a căror realizare se va urmări în mod riguros”. Știți câte din propunerile mele s-au aplicat? Nici una!

În martie 2012, am publicat împreună cu Prof Dr Marius Băcescu în selfpublishing la Amazon din SUA cartea întitulată ”Sfârşitul istoriei şi neoliberalism de-a pururi?! şi Studiu de caz: România după 22 de ani de neoliberalism”. În anul 2015, cartea a fost republicată în țară de către talentatul editor și poet Gheorghe Stroia (EDITURA ARMONII CULTURALE). Menționez că varianta în limba engleză a cărții – apărută tot în selfpubishing la Amazon din SUA- a fost oferită D-nei Cristine Lagarde (pe vremea aceeia, având calitatea de director general FMI) de către Prof Dr Marius Băcescu şi  Ambasador Dr  Florea Dumitrescu, când aceștia au avut convorbiri cu Dumneaei la București. Această variantă a fost trimisă și Prof Francis Fucuyama (autorul teoriei Sfârşitului istoriei), conducerii UE etc. Pentru exemplarul trimis Papei Francisc, de la Vatican noi autorii am primit  o scrisoare în care se menționează că Papa ne-a pomenit în una din rugăciunile sale și ne-a trimis binecuvântarea sa împreună cu o poză semnață de el.

În data de 14 martie 2013, cartea a fost prezentată și dezbătută la FUNDAȚIA EUROPEANĂ TITULESCU – Centrul de Studii Strategice. Puncte de vedere documentate și pertinente au fost prezentate de Domnii Ambasador Dr Valeriu Tudor, Ambasador Dr Florea Dumitrescu, Ambasador Constantin Vlad, Cons ec Victor Ionașcu etc. Deosebit de interesante au fost și mailurile de apreciere primite de la unii cetățeni americani având o înaltă calificare economică precum D-na Kiki Skagen Munshi și Dl Corneliu Lemnei.

După părerea mea, dacă citești acum cartea respectivă, ai impresia că a fost scrisă recent ori săptămâna trecută chiar; textul pare logic și de o stringentă actualitate. S-ar putea ca în unele privințe situația actuală din țară să fie chiar mai dezastruoasă; asta ca urmare a adevărului ziselor D-lui  Emil Constantinescu pomenite mai sus, precum și datorită gravității consecințelor epeidemiei de coronavirus.

Personal m-am bucurat auzindu-i recent la TV pe unii oameni politici propunând unele soluții similare cu cele din cartea menționtă. Un astfel de exemplu, este propunerea de renunțare la cota unică de impozitare și revenire la impozitarea progresivă pe venitul global. Tot de la TV, am aflat că Uniunea Europeană ar fi criticat România pentru faptul că statul posedă doar un procentaj imfim din capitalul bancar. Ca urmare, a fost recumpărată de la greci Banca Romănească; statul român ar avea acum 11% din capitalul bancar, față de 5% cât avea anterior. Intr-o comunicare științifică (autori Prof Dr Marius Băcescu, Ambasador Dr Florea Dumitrescu și Ing Daniil Dragoș) s-a propus ca statul român să aibe cel puțin 50% din capitalul bancar. Statul polonez deține în prezent peste 50% din capitalul bancar.  Pe net am citit că Oxfam a salutat sprijinul FMI pentru impozitarea profiturilor excesive ale companiilor multinaționale şi a cerut FMI să renunţe la propriile cerinţe legate de austeritate.

În cele ce urmează, voi prezenta pe scurt propunerile din capitolul Ce-i de făcut al cărții respective.

”Simpla distribuire a banilor (colectaţi fiscal ori împrumutaţi, în mare măsură de la extern) şi aruncarea poverii exclusiv pe spinarea păturilor de jos ale populaţiei, nu va duce la redresarea situaţiei din România. Dacă se va menţine cota unică, dacă vor continua hoţiile de tot felul, jaful şi corupţia de până acum, dacă statul nu va recupera bogăţiile subsolului şi monopolurile naturale (atât cele date străinilor cât şi cele cadorisite autohtonilor), dacă nu se va introduce o legislaţie împotriva ’căpuşării’ similară cu cea din Germania, Franţa şi Italia şi un sistem fiscal ca cel din SUA, dacă retrocedările nu vor fi limitate valoric ca în ţările vecine, dacă nu se vor recupera ori taxa sever averile făcute ilicit (inclusiv cele acaparate cu ’legea în mână’ ori prin coruperea justiţiei), atunci în următorii ani alte milioane de români apţi de muncă şi competitivi vor alege soluţia emigrării. Cei care hotărăsc viitorul acestei ţări probabil nu-şi dau seama, dar o asemenea succesiune ar duce, în următorii 15 – 20 de ani, la o altă Românie şi anume la una în care românii vor deveni minoritari. Asta pe lingă faptul că ţara va sărăci aşa de tare încât nu va mai avea bani nici să-şi plătească pensionarii.

Suntem de părere că nu se poate realiza o economie de piaţă competitivă fără o piaţă internă care să poată absorbi o bună parte din producţia de bunuri şi servicii. În consecinţă este necesar să fie stimulată cererea internă, în special a populaţiei care consumă servicii şi produse realizate în ţară. Se știe că noii îmbogăţiţi folosesc limuzine, mobilier în vile şi birouri, îmbrăcăminte şi mâncare din import, iar vacanţele şi le petrec pe Coasta de Azur, în Caraibe etc. Deci, se impune forţarea creşterii câștigurilor populaţiei cu venituri scăzute şi medii, lărgindu-se astfel piaţa pentru produsele şi serviciile produse la intern.

Pentru ca bugetul de stat să nu mai fie limitat exclusiv la surse fiscale, este necesar ca statul să facă investiţii şi în sectoarele cu un potenţial de profitabilitate ridicată. Ne referim la extragerea aurului, argintului, uraniului şi a metalelor rare, la exploatarea zăcămintelor de ţiţei şi gaze terestre şi marine, a celor de marmoră precum şi a apelor minerale şi termale. Întrucât băncile străine, în realitate, nu sunt direct interesate de dezvoltarea României, este necesar ca statul să facă investiţii masive în sectorul bancar; în acest fel se va dispune din nou de pârghii economice corespunzătoare nevoilor în continuă schimbare. În condiţiile actualelor turbulenţe financiare mondiale, statele care cedează străinilor (şi chiar şi privaţilor autohtoni) controlul capitalului bancar al ţării, comit o adevărată sinucidere economică. Investiţiile în infrastructură să se concentreze pe construcţia de autostrăzi. Să se interzică risipirea fondurilor financiare pe gondole de schi în zonele unde este puţină zăpadă, pe parcuri şi bazine de înot la sate. Pentru sătenii respectivi, ar fi mai util dacă s-ar regulariza şi asana râurile, care nu numai că îi inundă periodic, dar au şi ajuns la un grad ridicat de poluare.

Pentru a putea creşte standardul de trai al întregii populaţii din România, este absolut obligatoriu ca ţara să se reindustrializeze treptat, până va ajunge peste nivelul existent în 1989. Prin păstrarea actualei structuri a economiei din România (ca sectoare de activitate, ca tipuri de proprietate şi ca apartenenţă), se condamnă la o mizerie cruntă nu doar generaţia actuală, ci şi cele viitoare. … noi credem ca acţiunile radicale înşirate pe scurt în cele ce urmează, ar fi benefice pentru România.

a) Să se reintroducă impozitul progresiv pe venitul global, renunţându-se la actuala cotă unică …

b) Să se adopte şi să se aplice o lege de impozitare progresivă a tuturor averilor de peste 500.000 de euro;

c) Să se adopte şi să se aplice o lege privind controlul provenienţei averilor şi cele care nu au fost dobândite în mod licit să fie confiscate de către stat;

d) Să se adopte şi să se aplice o legislaţie împotriva evaziunii fiscale similară cu cea existentă în SUA;    

f) Statul să devină investitor majoritar în firmele din domeniul extragerii şi exploatării bogăţiilor subsolului (ţiţei, gaze, aur, argint, metale rare marmoră, ape minerale şi termale etc.);

h) Întrucât prin specificul lor acestea nu pot asigura o competiţie, monopolurile naturale (distribuţia electricii, gazelor, apei etc.) să fie renaţionalizate;

i) Să se interzică prin lege privatizarea uzinelor termo, hidro şi nuclearo electrice, a liniilor de înaltă tensiune şi a vinderii energiei electrice prin intermediari;

j) Să se modifice legislaţia retrocedărilor în sensul limitării valorice a acestora la nivelul celor din ţările vecine;

k) Să se adopte şi să se aplice strict o legislaţie împotriva corupţiei şi a ’căpuşării’ întreprinderilor publice şi de stat, similară cu cele existente în Germania, Franţa şi Italia;

l). Cu fonduri ale Băncii Naționale a României (‘BNR’) să se majoreze capitalul social al ‘CEC Bank’, astfel încât să devină cea mai mare bancă comercială din ţară. Să se interzică prin lege privatizarea ‘CEC Bank’;

m). Tot din aceleaşi fonduri ‘BNR’, să se reînfiinţeze ‘Banca Agricolă’ destinată să finanțeze dezvoltarea agriculturii;

n). Statul să devină un important investitor în bănci, fonduri mutuale şi în asigurări;

o) Să se adopte şi să se aplice o lege a responsabilităţii ministeriale în care să existe şi prevederea că, la schimbarea de guvern să se predea şi să se primească gestiunea ţării în mod oficial şi scriptic. Acelaşi lucru să fie prevăzut pentru ministere, în cazul schimbării miniştrilor. Predările / primirile de gestiune să fie aprobate de către Parlament, iar apoi să fie aduse la cunoştinţa populaţiei. Gestionarea frauduloasă ori provocatoare de mari pagube în patrimoniul naţional să fie aspru pedepsită.

Noi ne dăm seama că, pentru a se putea adopta măsurile de mai sus, ar fi necesar să se producă schimbări majore în legislaţia actuală. În acest sens ar trebui să existe voinţă politică, în primul rând, la intern. Greu se va obţine şi acordul ţărilor Uniunii Europene, în special al acelora care au câştigat în România poziţii avantajoase, unele din ele fiind de natură colonială în esenţa lor.

In cele ce urmează vom înşira unele măsuri care pot fi luate chiar şi în cadrul actualului sistem legislativ sau la care, sperăm noi, va exista mai puțină opoziție în clasa politică românească. Astfel ar fi posibil – ca soluţie alternativă la programul impus de FMI – să se colecteze la bugetul de stat fonduri considerabile care să amelioreze actuala situaţie financiară a ţării. În plus, aceste sume ar putea fi folosite și pentru stimularea economiei naționale (investiții, promovare etc.).”

Având în vedere că la o parte din cei cărora le este adresat prezentul e-mail, în octombrie 2020, li s-a trimis (gratuit desigur) textul integral al cărții, de data asta eu voi puncta doar unele din propunerile făcute. Câteva exemple: Anularea subvențiilor anuale și de campanie electorală acordate partidelor politice și a celor de care beneficiază asociațiile minorităților naționale (UDMR etc). Idem cele destinate societăților de protecția animalelor. Reducerea numărului de parlamentari. Întrucât după Decembrie 1989, politicienii de la toate nivelele din România s-au îmbogățit continuu și fără măsură în perioadele când s-au aflat la putere, în timp ce marea majoritate a populației a sărăcit tot mai tare, este necesar ca guvernanții (miniștrii etc), şi cei care ocupă funcţii elective (parlamentari, primari, membrii în consiliile comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene etc) să nu depăşească două mandate de câte patru ani. Reducerea salariilor şi sporurilor imense încasate de conducătorii Băncii Naţionale a României; idem a celorlalți favorizați ai soartei. Impozitarea severă a importurilor de lux – yahturi, autoturisme mai scumpe de 20.000 euro, elicoptere, bijuterii etc. Dublarea taxelor şi impozitelor pe reclamele comerciale; în nici o țară vizitată ori în care am lucrat, n-am întâlnit publicitate așa de agresivă ca cea de la noi. Anularea salarizării mascate a clerului (de la popă la vlădică, muftii etc.). Impozitarea veniturilor și averilor cultelor religioase. Restituirea sumelor donate pentru construirea ”catedralei mântuirii neamului” și a altor lăcașe de cult. În cazul când ele nu sunt făcute din averea proprie, e ușor și uneori chiar profitabil să practici astfel de ‘binefaceri’. Atât în varianta engleză cât și cea în limba română, s-a propus ”Retragerea trupelor române din Afganistan”. La data publicării cărții, respectiv martie 2012, retragerea nu era considerată a fi poliically correct. Totuși, dacă ea s-ar fi hotărît atunci, nu s-ar fi ajuns la situația prezentată acum la TV (dotarea fostei armate afgane cu armament în valoare de 83 miliarde de dolari, victoria talibanilor asupra unei armate de 300000 militari -acum autodesfințată. În mod surprinzător, țara respectivă a ajuns să se numească Emiratul Islamic al Afganistanului etc.). Tot la TV s-a afirmat că avionul românesc trimis la Kabul a reușit să evacueze un singur român; ceilalți au rămas acolo întrucât nu au avut posibilitatea de a ajunge la aeroport. Scenele cu oameni alergând după avioane și căutând să între cu forța în ele erau terifiante. De asemenea, în carte s-a propus desecretizarea contractelor de privatizare. Problema optanților și scandalul retrocedărilor; în marea lor înțelepciune, guvernanții și parlmentarii postdecembriști au adoptat legi -ca nicăieri în alte țări ale lumii- astfel că ar fi navoie de trei Românii pentru a fi satisfăcute pretențiile tuturor retrocedanților. Etc, etc.

Știu că unele opinii ar putea fi greșite ori subiective. Noi ne-am străduit să spunem adevărul și nimic altceva decât adevărul. Însă întregul adevăr nu a putut fi spus întrucât el este cunoscut numai de Dumnezeu Atotputernicul. Unii nu vor fi de acord cu opiniile noastre. Asta e OK! Putem discuta diferențele de opinie. În cazul că se va demonstra că noi nu am avut dreptate, eu îmi voi schimba opiniile.

 

Cu toată stima și considerația. Daniil Dragoș

București la 20.08.2021

 

Facebooktwitterby feather