DE-ALE VIEȚII ANOTIMPURI
IOAN MICLĂU-GEPIANU: FLORILE DE PRIMĂVARĂ
(-dedicație familiei mele)
Știm că-i primăvară, numai,
Când cresc florile pe plai
Și-n covor multicolor
Nasc icoanele din rai;
Vezi, și florile-au mândrie
Când se leagănă-n câmpie,
În culori li-s a lor șoapte,
Ce șoptesc cu bucurie;
Mi-am ales și eu o floare,
Cu doi ochi ca rupți din soare
Și mi-am zis, întreaga viață
S-o am stea luminătoare.
Doar și florile sunt vii,
Cu glas tainic în culori
Viselor dând cânt de viață,
Cântul veșnicelor zori.
Vezi? Familia-i grădina,
Unde tineri, grădinarii
Ce-mplinesc o sfântă taină*,
Devin flori ai omenirii.
* taina căsătoriei
*
AUZITĂ DE LA BUNICI
De cum vine primăvara,
De din zori și până seara
Auzi corurile dragi
În pădurea cea de fagi,
Auzi Cucu prin dumbravă
Repetând a lui ispravă:
”Cucu, cucu ”,
” Cucu-cucu”…
Iar eu numărându-mi anii,
Câți mai am să mai trăiesc,
Socotindu-mi-i totalul
De câte-am să mai pățesc,
Mă-ntristam cum anii zbor,
Și-l rugam să stea din zbor,
Să tot cânte, să nu mor!
*
PRINTRE RAMURI ÎNFLORATE
Printe ramuri înflorate
Și-a făcut Mierla căscioară,
Când din lumi îndepărtate
Veni mândra Primăvară.
Iar Mierloiul cu cioc galben
Și cu pene de tăciune,
Stând pe-o ramură de palten,
Se-ncerca cu drag ai spune:
Cum să rotunjească cuibul,
Cu mătăsuri și flori albe,
Cu fir tras să țeasă rândul,
Pe la margini flori de nalbe.
*
MIELUL
Ce sprinten saltă sus pe dâmb,
Iar roua ierbii cum scânteie,
De-abia privind cu gâtul strâmb
Un arc încremenit să steie.
Și iar în tumbe sus zvâcnind
Ca o săgeată la izvor,
Unde cu drag la el privind,
Mămuca-l aștepta cu dor.
Cât infinit și cât frumos,
În fire pune-o clipă de viață,
Și cât e iar de dureros
Când iarna florile le-ngheață.
*
SEMĂNĂTORUL
E vremea să ies pe-afară
Și să-mi cercetez ogorul,
Își zicea, sătul de iarnă
Și de griji, Semănătorul!
Mâna dreaptă și-o ridică
Peste ochi ca să privească
Mai adânc, unde lumina
Începu să se ivească!
Ce frumos se schimbă zarea!
Raze vii îi țes covorul!
Parcă-ncepe ca să scadă –
Să se-mprăștie și norul!
Timpul e s-aleg sămânța,
Să o vântur de neghină!
”Vin-o blândă Primăvară –
El zâmbește și suspină!”
Grea e iarna cea geroasă,
Când îngheață apa-n cofă!
Iar poetu-n vise sfinte,
Leagă viața lui de-o strofă!
La fel e Semănătorul,
-Simbol, arhetip, origini!
El în mintea lui curată,
Vindecă a lumii pricini!
Alegând sămânța bună:
”O să dea pâine ogorul”
Și cu multă râvnă-n suflet,
”Spera iar Semănătorul!”
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..