De multe ori se-ntâmplă să ne-ntrebăm: de ce?
Când viața ni se pare nedreaptă că ne e…
Ne răscolește mintea noian de frici și temeri,
Te duce gându-n urmă, necazurile numeri.

De ce, se-ntreabă buna, a fost ca eu să cad?
La anii senectuții, puterile îmi scad,
Din frunze foșnitoare, să mă ridic nu pot
Și simt durere mare în umăr, șold și cot.

De ce n-aude nimeni că strig dup-ajutor?
Încerc să mișc piciorul, mă simt îngrozitor!
Pământul este rece și clipele par ceasuri,
Sfârșitu-s-a și slujba, din sfânt lăcaș vin glasuri.

Ajută-mi, Doamne Sfinte, să nu mor ca un câine,
De mine fie-ți milă, mai lasă-mă și mâine!
Știu că eu sunt mezina, și toți din jur plecat-au
În locuri cu verdeață, și liniște găsit-au…

Dar am aici nepoții, și strănepoții chiar,
Că viața, vezi prea bine, n-am dus-o în zadar.
Mi-ar fi plăcut, Iisuse, să mai rămân puțin
În lumea asta strâmbă și plină de venin…

Că fiecare-n casa-i lumină poate-aduce,
Și viața dinăuntru, de e iubire,-i dulce…
De ce risipă facem de anii dați în dar?
Ne războim de-a pururi pe-o piatră de hotar.

Așa gândea bătrâna căzută-n neputință,
Belea n-ar vrea să fie, de-aceea, cu voință,
Încearcă ridicarea bipedului strămoș,
Dar n-are acum putere, rămâne încă jos.

De ce, se-aude-o voce ce protector o-ntreabă,
N-ai luat bastonu-n mână să poți mai fi de treabă?
Acuma ambulanța te duce la Urgențe,
Ca îngerii să facă minuni din neputințe.

Te roagă, bună mamă, și eu mă voi ruga
Ca Dumnezeu din ceruri o șansă să-ți mai dea
Să-i vezi, încă o vreme, pe cei ce-ți sunt aproape…
Nu vor, n-au timp, acuma, cu plânset să te-ngroape!

15 nov. 2022, Vernești, Buzău, România – Georgeta Tudor

by

Referinţă Bibliografică

DE CE?/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 20 noiembrie 2022